Romania are nevoie de arta si orice initiativa de acest gen in spatiul public este binevenita. Am participat la cinci dintre cele sapte editii ale Art Safari si am descoperit atat artisti clasici romani, cat si contemporani ale caror lucrari mi-au imbogatit universul spiritual. Anul acesta, Art Safari ne-a invitat in universul intim al lui Petrascu si in lumea cosmica, selenara a lucrarilor lui Sabin Balasa!
Dintotdeauna m-au relaxat desenul si pictura. In copilarie, daca adultii nu aveau timp de mine imi dadeau o coala de hartie si creioane si uitau de mine cu orele. Am absolvit Scoala de Arte Plastice nr. 1, dar nu am continuat studiile in aceasta zona. Am colectionat insa toate revistele Mari Pictori, am citit opera literale despre artisti celebri si am vizitat mai toate muzeele de arta din lume, peste tot unde am calatorit, in marile capitale ale Europei. M-au impresionat Musee D’Orsay, Tate, National Portrait Gallery, Muzeul Thyssen-Bornemisza din Madrid, Muzeul de Arta al Cataloniei din Barcelona ori Kunstistorischesmuseum din Viena.
Copilarind si traind in Bucuresti, am descoperit arta tarziu, la maturitate, cand am vizitat Muzeul National de Arta, casele memoriale din Bucuresti care gazduiesc colectii superbe ale artistilor romani ori Muzeul Colectiilor de Arta, de pe Calea Victoriei care este de departe in topul preferintelor mele!
In 2014, am descoperit Art Safari, un pavilion de arta cu durata limitata care si-a propus sa le deschida romanilor apetitul pentru arta clasica, contemporana si instalatii, dar si redescoperirea unor spatii neexplorate. Daca in primul an, expozitia a avut loc intr-un pavilion situat in fata Ateneului, in 2015 am vizitat spatiul neconventional al cladirii Ciclop, Palatul Oscar Maugsch, apoi Galeriile Kretzulescu, iar anul acesta cladirea Victoria Tower de pe Calea Victoriei.
Rareori in Bucuresti am vazut o coada pentru arta, fapt ce m-a amuzat pe alocuri, dar m-a si bucurat. Cu toate ca asteptarile mele erau mult mai mari, editia din 2020 a Art Safari mi-a oferit ocazia sa il redescopar pe pictorul Gheorghe Petrascu.
Realizata în parteneriat cu Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească”, Târgoviște și expoziția ne-a purtat in spatial intim al artistului si a cuprins portretele, peisajele, naturile statice și interioarele de atelier. “Opera sa irumpe din realitatea mediului zilnic de viaţă, din locurile pe care le vizitează, din contactul cu cei pe care îi are în jur și din împrejurările cele mai apropiate; același chip, același obiect, aceeași casă, același fotoliu, alcătuind de fiecare dată noi compoziţii”, spun organizatorii.
Artist reprezentativ în arta plastică românească și primul artist al țării mebru al Academiei Române, influențat în perioada începuturilor artistice de noua viziune a lui Grigorescu în ceea ce priveşte modul de prezentare al subiectelor, Gheorghe Petrașcu a lucrat la Târgoviște din 1924 aproape 20 de ani, după momentul năruirii atelierului din Nicorești și după numeroasele călătorii, din care s-a întors cu o serie de impresii ce fixau în lucrări bogate în culoare locurile care l-au marcat. Expoziția a a incercat să recreeze ceva din atmosfera atelierului cu ferastra largă spre nord și vedere spre grădină și pereții încărcați de lucrări.
La popul opus s-a aflat expozitia dedicata lui Sabin Balasa, pictor contemporan ale carui lucrari m-au impresionat inca din copilarie, cand am facut singura mea vizita la Iasi. Foarte contestat, din cauza tablourilor cu familia Ceausescu, Sabin Balasa a avut cateva teme majore care inca fascineaza: femeile amazoane cu părul despletit animalele fantastice, peisajele selenare si cosmice, infinita mare, albastrul culoarea dominant a picturilor sale.
“Albastrul ne reprezintă pe noi, oamenii care am ajuns să zburăm în spaţiul cosmic. Albastrul meu e din Mioriţa şi din Eminescu, adică din matricea noastră spirituala. M-am născut într-un loc extraordinar de fericit, unde se naşte de fapt lumea. Acolo puteam vedea lucruri extraordinare. Vedeam cerul! Dacă mă năşteam între nişte blocuri, nu aş fi văzut nimic. Exista cerul cu nemărginirea, soarele, vedeam miracolul vieţii în jurul meu. E un sat între dealuri, Dobriceni. Lângă mine era Dealul Cerului”, a declarat artistul intr-un interviu.
Romania are nevoie de arta si orice initiative de acest fel este binevenita in spatial public!