Now Reading
Cobzarul Simion Bogdan-Mihai: “Lupt pentru democratizarea artei si culturii!”

Cobzarul Simion Bogdan-Mihai: “Lupt pentru democratizarea artei si culturii!”

Cobzar, doctor in litere, solist vocal, scriitor si pasionat de foclor autentic romanesc, Simion Bogdan-Mihai a cutreierat Romania in lung si in lat pentru a invata muzica taraneasca autentica, atat de la romani, cat si de la toate minoritatile conlocuitoare, pentru a culege muzica autentica si povesti nespuse.

Pe Simion Bogdan-Mihai l-am ascultat cantand live pe terasa unui restaurant din Bucuresti intr-o seara de vara tarzie cu mancare romaneasca reinterpretata si muzica de cobza, intrument cu coarde din Peninsula Balcanica, la care mai canta, foarte putini cobzari de traditie – de ordinul zecilor in intreaga lume – dupa spusele lui. “Cobza este un instrument care nu exista endemic, decat in Tara Romaneasca si in Moldova. Eu nu consider cobza un instrument romanesc, ci al vechiului Regat pentru ca exista intr-o fasie deosebit de subtire: daca plecam din vestul Olteniei, din Mehedinti, de la frontiera cu sarbii si mergem pe dedesubtul Carpatilor, pana in nordul Botosaniului… in toata linia asta de la poalele muntelui, acolo a aparut si s-a dezvoltat acest instrument”, poveste cu pasiune Simion-Mihai Bogdan care a simtit ca are o datorie sa pastreze arta interpretarii la cobza.

In varsta de 30 de ani, el este unul dintre cei mai tineri cobzari din Romania. In fiecare duminica realizeaza la Radio Guerrilla emisiunea “Muzica despre cine suntem”, lucreaza la un album produs de Adrian Despot “Valahia in Demol” si scrie o carte: “De jale si de dragoste pe piatra Bucurestiului“.

Cel mai <<tanar>> cobzar de traditie pe care il cunosc are 60 de ani, restul sunt revivalisti… Nu exista o metoda scrisa ori pedagogica a cantatului la cobza… Te uiti la cineva cum canta si <<furi>>! Eu documentam, cercetam, ii inregistram pe acesti cobzari si scriam despre ei, dar am simtit ca trebuie sa pun mana pe acest intrument, sa cant la cobza si sa vad cum este!

Ne-am intalnit in luna noiembrie pe terasa unei cafenele de specialitate, de langa Biserica Cretulescu pentru a sprijini micile afaceri locale si am avut o discutie lunga si interesanta despre muzica, trecutul nostru istoric, traditii si ce s-a mai pastrat din ele, trecutul, prezentul si viitorul Romaniei… cu bune si cu rele!

In societatea traditionala cobzarul era cel care spunea povesti, deci prin natura <<meseriei>> umbla si devenea mai inteleptit in ale lumii si ale vietii. In urma cu 50 -70 de ani calatoritul era o chestiune deosebita. In primul rand nu prea calatoreai, decat daca se intampla vreo nenorocire, daca iti murea barbatul, daca aveai probleme mari cu cei sase-opt copii pe care i-ai fi avut ori daca fusesei educat si umblat. Un cobzar ajungea sa calatoreasca pe o distanta mai mare de sapte sate, intr-un areal mai extins. Mergea la nunti, la botezuri, la cumetrii, la inmormantari, vedea si auzea mai multe, decat un om care nu isi parasise niciodata locul, deci capata acces la mai multe povesti si dezvolta un tip de psihologie fina, de cunoastere a omului, dupa cum vorbea, cum se imbraca…”, spune Simion-Mihai Bogdan care dupa 13 de ani in care a cantat pentru si in compania oamenilor din toate straturile societatii a ajuns sa inteleaga foarte bine modul de gandire al romanilor!

Oamenii din Romania de azi confunda muzicile colportate de lautari! Personal nu mai cunosc multi oameni care sa faca o distinctie si o demarcatie clara intre muzica taraneasca, populara, muzica de petrecere, lautareasca, lautareasca-tiganeasca si muzica de manele. Este un vag haos si un amestesc intre toate aceste muzici care se petrece in mintea romanilor, fenomen sustinut de cel putin 20 de ani, astfel incat lucrurile sunt destul de neclare! Daca vine un grup de lautari de tara si canta, oamenii au impresia ca asculta muzica lautareasca, de vreme ce ei sunt lautari…”, spune cobzarul a carui activitate se leaga de muzicile de traditie orala de pe teritoriul Romaniei, fie ca sunt muzicile romanilor ori ale celorlalte etnii!

Am incercat sa fac folcloristica comparata si am fost aspru criticat pentru indrazneala de a sustine ca muzicile romanesti si maghiare au <<un aer familiar>> in Campia Transilvaniei, de exemplu. Daca scoatem cuvintele si lasam numai viorile, muzicile suna la fel, deci oamenii au trait in buna pace si intelegere… restul e politica”, spune tanarul cobzar originar din Ramnicu-Valcea care crede ca frontierele sunt periculoase in cultura.

In cultura nu exista linii ferme! De exemplu muzica lautareasca si muzica psaltica ortodoxa sunt foarte legate intre ele: luam ca exemplu tanguirile nazale care se aud la anumiti preoti (ne spune scriitorul Nicolae Filiomon ilucrarea <<Lautarii si compozitiile lor>>). Daca la anumite melodii ale tiganilor lautari apune niste versuri cucernice am zice ca e muzica bisericeasca… Apoi, se tot spune in spatiul public romanesc ca manelele sunt ale tiganilor, dar eu ii intreb pe oameni daca au avut curiozitatea sa mearga la niste tigani batrani acasa si sa ii intrebe daca sunt melodiile lor sau nu?!” 

“Muzica ortodoxa, muzica transformata in muzica laica de catre tiganii lautari (fie ca este vorba despre muzica taraneasca sau nu), muzica populara (in mare parte o inventie comunista), muzica lautareasca accesibila pentru actori, poeti, scriitori (Fanus NeaguBarbuDinicaIordache), muzica lautareasca tiganeasca si muzica de manele… sunt foarte diferite si eterogene! Si sa stabilim un lucru: maneaua e un joc, e un dans cum e braul, sarba, gemparaua, invartita, batuta… Maneaua e un dans care are un ritm turcesc care a venit pe filiera Osmanlaie… Cateva manele a scris Dimitrie Cantemir intre 1692, cand a publicat o lucrare in limba araba, <<Kitab-i Ilmu’L-Musiki>>, el insusi fiind un apreciat tamburist.

Doctor in litere, provenind dintr-o familie care avea muzica in sange (“bunica era o talentata vocalista, devenita ulterior croitoreasa “marea artista a familiei”, tatal cantaret la vioara care s-a lasat pentru a deveni contabil”) Simion Bogdan-Mihai crede ca arta si cultura n-au fost dintotdeauna pentru toata lumea! “Democratizarea artei si culturii, in cea mai mare masura, a fost un proces comunist! De mii de ani pe acest pamant, arta si cultura au fost apanajul bogatilor care au platit pentru pictura, sculptura, muzica… eu lupt zi de zi si unoeri sunt aspru criticat tocmai pentru ca lupt pentru democratizarea si popularizarea acestui tip de cunoastere. Am fost numit inclusiv marxist pe acest subiect. Nu mai veau sa am de-a face cu specialistii. Cand devii <<specialist>> incremenesti in muzeografie. Cred profund in accesibilitatea artei si a informatiei si sunt pregatit sa lup pentru asta, dar va fi din ce in ce mai greu.”

“Cum a fost, asa si va fi, dar intr-un context digitalAtat timp, cat in Romania 1, 3 milioane de copii merg la culcare flamanzi, cat pe Slavici ori pe Creanga nu ii prea mai citeste nimeni, cultura va disparea, desi aparent ea pare ca va supravietui. Cati oameni mai au un gramofon in casa la care sa asculte muzica anilor ‘30 sau un aparat sa proiecteze un film din <<capitalismul vechi>>… Cate filme mute romanesti au vazut romanii? Cand vorbesc despre film romanesc toata lumea se gandeste la Sergiu Nicolaescu, ori noi am facut filme de la 1912! De 30 de ani s-a demolat mai mult in Romania, decat in perioada comunista… Eu nu vad o graba nebuna sa vedem arta Romaniei! Daca nu exista interesul natural si organic pentru conservarea artei, se va pierde totul si va exista pentru soarecii de biblioteca si muzeografi!”

See Also

Simion-Mihai Bogdan a facut un “pariu periculos”: el incearca sa le starneasca romanilor apetitul pentru cultura, istorie si traditie prin muzica, in fiecare duminica la ora 12.00 la Radio Guerrilla prin emisiunea “Muzica despre cine suntem” pentru ca, spune el, interesul publicului e doar declarativ! “Cine mai stie de exemplu, ca la 1800 lautarii cantau muzica greceasca populara, muzica turca culta?! Apoi, cand ne-am simtit mai occidentali, lautarii au cantat romanta, cadrilul, mazurca, polka, ca la 1857, sub Principele Barbu Stirbey cu girul lui Mihail Kogalniceanu s-a produs emancipatiunea si lautarii au inceput sa preia cantece de caval, de cimpoi, fluier, convinganu-i pe tarani ca e mai bine sa la cante la nunti… astfel ca acum doar avem impresia ca taranilor le canta lautarii, de cand lumea si pamantul!”

De 13 ani, cobzarul si scriitorul Simion-Mihai Bogdan colinda Romania in lung si in lat pentru a culege cantece de traditie orala si povesti unice, asa ca l-am intrebat cum vede Romania pe 1 decembrie 2020?! “Situatia socio-economica a taranilor romani e foarte complicata! Cum e satul? Pustiu si pustiit! In medie, una din patru case e locuita si sunt doua categorii de tarani: una mai bine reprezentata, de oamenii  care consuma media, se uita la talkshow-uri mondene si beau tuica! Sunt complexati de realitatile, pe care le vad la televizor pentru ca nu le cunosc si incearca sa vorbeasca ca domnii de la Bucuresti, schimonosindu-si limba! Si alta categorie de tarani mai in varsta, cu un lexic simplu, ce nu depasesc o mie de cuvinte uzuale, dar care se respecta pe ei insisi si reusesc sa faca descrieri plastice care te urmaresc ani la randul”.

E o lume polarizata mai spune cobzarul: ”In viitor vad Romania din ce in ce mai depopulata, cu 6-7 milioane de locuitori concentrati in Bucurestiin centrul Clujului, Iasiului… satele vor fi pustii, dar probabil vor veni alti oameni din Occident, din Asia Mica si din Asia Mare care vor cumpara propietati… deja in Bucuresti in anumite cercuri se vorbeste din ce in ce mai putin limba romana si din ce in ce mai mult engleza ori alte limbi… Poate vom ramane o natiune doar cu numele… Cultura traditionala nu va disparea, ci se va schimba, iar <<adevarul>> va fi scris de cei ce vor fi in slujba invingatorilor!

CITESTE SI: Loredana Munteanu ne da fiori prin camasi pictate

 

What's Your Reaction?
Excited
14
Happy
2
In Love
3
Not Sure
0
Silly
0

© 2020 TheMooDBoard. ConceptFactory.ro all rights reserved

Scroll To Top