Marina Aristotel este un artist tanar care vorbeste cu maturitate despre arta contemporana! Dupa o perioada profesionala intensa in zona fashion luxury, ea a imbinat utilul cu placutul, impartindu-si timpul personal intre Institutul de Estetica Avra, pe care il manageriaza cu succes si munca in atelierul artistic!

De Marina Aristotel ma leaga o perioada intensa a vietii mele profesionale, cand am activat ca PR Manager intr-o companie de retail si fashion luxury. Am cunoscut-o in 2013, pe vremea cand era Brand Manager Burberry si m-a atras prin bunul simt, modestia si eleganta de care dadea mereu dovada in activitatea profesionala. Am remarcat la un moment dat ca avea un deget rosu, parca scufundat in vopsea, iar atunci mi-a povestit ca este un semn din nastere, dar si o “chemare” catre zona artistica. Intre timp, drumurile noastre profesionale s-au separat. Acum Marina conduce Institutul de Estetica Corporala si Faciala, Avra aflat in cladirea Labyrinthe de pe strada Paris 61A, iar in timpul liber creaza arta contemporana si expune la galerii din Bucuresti, precum Estopia Art Gallery si la Lugano, in Elvetia!
Cand ai devenit pentru prima oara atrasa de arta? Este greu sa identific un moment anume, mereu am fost pasionata de arta cu tot ce include, de la desen, concept pana la instalatii si tot ce defineste arta in acest moment. Cred ca viata m-a adus in mod natural aproape de aceasta profesie, de artist vizual. In cazul meu arta imi ofera posibilitatea sa imi descopăr propria personalitate, sunt mai receptiva la ce se intampla in viata mea, in jurul meu. Cred ca arta are harul de a te face sa cauti mai mult, iti trezeste atentia, te obliga sa fii de veghe, sa ai mereu activ ochiul interior. Cred ca a face arta inseamna sa fii mereu treaz: nu e nimic fortat in asta, totul e natural, esti parte a unei taine despre care nu trebuie sa vorbesti prea mult. Creezi, si asta e totul. Consider ca nu este doar o etapa in viata mea ci mai degrabă o parte din mine și un mod de a trai si privi care mă definește.
Iti mai amintesti cum arata primul tablou care te-a reprezentat ca artist?Îmi amintesc cu drag prima expoziţie personală şi cuvintele curatorului care m-au făcut să mă bucur că arta mea transmite ceea ce îmi doresc. Edwin Hughes Scorreti a spus că lucrările mele reprezintă “o secțiune transversală de instantanee, culori și emoții: un colaj experimental unde impulsul inițial și controlul geometric se întâlnesc într-un neașteptat spectacol de culoare, lumină și forme”.
De ce ai ales stilul contemporan? Cred ca am un stil destul de personal. Pentru mine unul din mottourile care ma ghideaza in arta este de a experimenta mereu, de a nu limita expresia. Din acest motiv am lucrat cu materiale inedite si diverse, cum ar fi rasina, plexiglass, lucrarile mele situandu-se de multe ori la limita intre pictura si obiect. Imi place fluiditatea acestor materiale si cred ca pentru un artist e esentiala legatura cu materia: ideea, conceptul, asteapta sa se “intrupeze”, sa prinda forma, cateodata mi se intampla chiar ca materialul sa mi se “impuna”: atunci incerc sa-l urmez si, uneori, mana mea pare ca lucreaza singura: nu e deloc un hazard in asta, dimpotriva, imi planific cu atentie lucrarile. Dar uneori nu te poti impotrivi: asta numesc eu taina materiei.
Ai facut trecerea de la o cariera in retail de fashion luxury la un drum de artist, cum s-a intamplat pe scurt acest lucru? Cred ca mereu am avut două “profesii”, ca să le spun aşa. Arta a facut mereu parte din viata mea. Oficializarea carierei de artist vizual a venit intr-adevar in timp ce eram angajată in fashion luxury, cand am început să studiez pictura la Universitatea de Arte din Bucureşti. În paralel aveam un loc de muncă cu normă întreagă şi facultatea. A fost destul de greu, dar am reuşit să le fac pe amândouă, soluţia fiind sacrificarea timpul liber. Curand am realizat că mulţi dintre cei care urmează facultăţi vocaţionale nu ajung să profeseze în domeniul ales deoarece, în cele mai multe cazuri, se angajează şi nu mai au timp pentru a crea/practica ceea ce au studiat. Din acest motiv am luat decizia de a începe un business propriu cu soţul meu, ceea ce mi-a oferit libertatea de a putea să îmi fac singură programul şi să aloc suficient timp atelierului şi artei.

Ce mesaj doresti sa transmiti publicului prin lucrarile tale? Îmi doresc ca prin arta mea să provoc oamenii să caute, să fie mai atenţi la ceea ce este în jurul lor. De aceea prin lucrările mele vreau să stârnesc curiozitatea privitorului, să îl fac să se intrebe, să îşi găsească „propriul frumos”. Cred că fiecare va tresări la o imagine, un gest, o culoare, o linie anume, acel ceva poate fi mai mult decât altceva!
Ce reprezinta pentru tine arta in contextual schimbarilor radicale ale 2020? Cu siguranta traim vremuri interesante, asa cum parca a prevestit titlul Bienalei de la Venetia de anul trecut. Cred ca si in aceste momente arta ne poate oferi un refugiu, un punct de reflectie. Doua dintre lucrarile mele create de la inceputul acestei pandemii chiar sunt expuse pana pe 18 octombrie 2020 la Galeria Estopia din Bucuresti impreuna cu lucrarile altor artisti, lucrari create in acest context. Vizitarea expozitiilor si muzeelor ce expun arta recenta cred ca ne poate oferi o imagine a ceea ce se schimba in arta. In cazul meu am fost mereu intrigata de memorie și am folosit amintiri ca parte a vocabularului meu artistic.
Cu toate acestea, în perioada de izolare, am început să mă concentrez și mai mult pe amintirile mele, iar lucrările au încorporat un mozaic de flashback-uri, care s-au manifestat artistic într-o manieră figurativă. Astfel, prezentul a declanșat un impuls irezistibil de „vânătoare” de spații și umbre exotice. Aceasta din urmă este vizibilă în ambele opere de artă și devine tema de bază într-un moment în care manifestarea amintirilor ca mijloc de a trăi într-o situație precum cea actuală de blocaj, transcende experiențele noastre din trecut și le transformă în vehicule de rezistență și triumf asupra actualului status quo.