La vremuri tulburi, filme noir! Nightmare Alley, film noir regizat de Guillermo del Toro readuce dramatismul anilor ‘20-’30 prin actriunea tragica, costumele retro si atmosfera pasionala, intr-un film care te incanta, dar care te si ingrozeste. Designerul Luis Sequeira vorbeste despre aportul costumelor, luminii si paletei cromatice in redarea atmosferei filmului.
“Nightmare Alley”, noul film regizat de Guillermo del Toro il prezinta pe carismaticul actor Bradley Cooper in rolul “raufacatorului” abil, Stan Carlisle care invata intr-un circ ambulant escrocheria numita clarviziune. Ambitia il “mana” pe acesta si pe noua lui prietena, ingenua Molly (Rooney Mara) catre marele oras, unde dorinta de a obtine faima si a se inavuti devin “vise spulberate”, ducand la consecinte dezastruoase pentru personaje.
Cate Blachett, Toni Colette si Willem Dafoe completeaza distributia fabuloasa a filmului “noir”, ce are la baza romanul scris in 1946 de William Lindsay Gresham. Filmul care a mai avut o ecranizare in 1947 s-a reintors pe marile ecrane intr-o adaptare vintae cu costume realizate de Luis Sequeira care a lucrat alaturi de regizorul Guillermo del Torro la filmul “The Shape of Water “ din 2017 si care a fost rasplatit cu patru premii Oscar si nominalizat la noua categorii, inclusiv Cel mai bun design de costum.
“Am vazut filmul original Nightmare Alley, dupa care Guillermo mi-a spus. OK, grozav, l-ai vazut o data, nu mai vreau sa il revezi, nu facem un remake al acestui film, ci spunem o poveste complet noua”, a declarat Sequeira pentru revista L’Officiel. “A fost vorba despre un nou concept al filmului noir pe care, evident, in refaceam in culori, dar trebuia sa pastram atmosfera, deci cum puteam face acest lucru? Prin lumini, reflexii, tonalitati!”.
Thriller-ul reda povestea unor sarlatani, ciudati, circari si “monstri” care vor sa castige bani de pe urma naivitatii publicului care vrea sa se distreze la circ. Acestui carnaval ambulant i se alatura la un moment dat Stanton Carlisle care, desi carismatic, nu detine initial nicio calitate extraordinara, in afara faptului ca este un om bun la toate, nu pune prea multe intrebari si este foarte adaptabil. Dupa ce observa cum poate fi inselata audienta prin puterile paranormale si invata toate tehnicile aferente, Stanton pleaca catre marele oras, devenind “marea senzatie” a lumii bogatilor, unde isi urmeaza destinul tragic care, evident are o pilda dramatica, la final.
Evident, costumele joaca un rol foarte important in transformarea lui Stanton dintr-un circar intr-un maestru al clarviziunii si care urca pe scena clubului Copa, alaturi de iubita sa Molly. Personajele devin elevate si ii prind rapid in mreje pe mogulii si milionarii americani, dornici sa afle secrete din lumea de dincolo. “Nightmare Alley” este construit din doua lumi diferite, avand costume total opuse: cea a unui circ ieftin cu influente western si cea a reprezentantilor high-society-ului din marele oras.
“Am discutat inca de la inceput cu Guillermo del Torro despre intentia de a crea doua lumi total opuse cu paleta cromatica si textura distincta”, a declarat Sequeira revistei Vogue. “Majoritatea personajelor din circul ambulant sunt depasite, asa ca am vrut sa arat acest lucru prin costumele care erau deja invechite si ponosite. Apoi, pe masura ce actiunea s-a mutat catre oras, am imbracat personajele in hainele momentului, conform ultimei mode in care totul arata foarte elegant si monocromatic.”
“Nightmare Alley” este omagiul adus de Guillermo Del Torro filmului noir, unde aparentele afisate de anumite personaje ascund intentii neobservate la prima vedere. De exemplu, dr. Lilith Ritter (Cate Blanchett) o psihiatra imbracate in haine glam care incearca in prima instanta sa il expuna frauda lui Stanton este o “femme fatale” cu o colectie impresionanta de rochii de seara, taioare impecabil croite, blanuri si cape din catifea, garderoba care exprima multe despre acest personaj.
“Luis a creat o realitate care prin costume refllecta personalitatea fiecarui personaj in parte, ajutand la firul epic al povestii”, spune Del Toro. “Piele, lana, broderia- toate aceste elemente subtile definesc personajele si le integreaza vizual prin paleta cromatica”.
Povestea construita de Guillermo del Toro este pe alocuri sinistra si reda intr-un mod circular soarta personajelor care isi primesc pana la final propria pedeapsa de la soarta.
Dincolo de reinventarea personala si profesionala a lui Stanton, povestea urmareste si evolutia celorlalte personaje. Molly de pila, o ingenua aflata in circul ambulant si care este aparent o fetiscana naiva este mai putin sigura de noua lume in care se afla laturi de Stanton, iar aceastra ezitare ori nesigurara se reflecta si in hainele ei, de exemplu o rochie cu fluturi care da un aer de naivitate si tinerete personajului.
Dr. Ritter pe de alta parte este personificarea noii lumi la care Stanton aspira: o lume a vechilor bani. Designerul Sequeira declara ca acesta este personajul lui favorit pentru care a accesat schite din anii ‘40 ale modei pariziene. “Am vrut sa lucrez cu silueta impecabila si fizionomia lui Cate pentru a-i pune in valoare frumusetea naturala, ceea ce nu a fost foarte complicat”. Designerul a cautat in arhive din Spania, Italia si Marea Britanie pentru a pune cap la cap o colectie de haine de seara sofisticate.
Zeena, personajul care intruchipeaza un fel de vrajitoare americana, alaturi de sotul sau Pete (David Strathairn) care detine tehnica mentalismului, dar nu o mai practica din cauza dependentei de alcool este la polul opus fata de stralucitoarea Cate Blanchett. “Zeena cunoscuse anii de glorie in anii ‘20, asa ca apare in anumite costume care insa au fost purtate si repurtate ani la randul. Pentru ea am creat haine cu broderie realizata in India si oxidata pentru a parea ca acele costume au cel putin 15 ani vechime”, a mai declarat Luis Sequeira.
Despre regizorul Guilleromo del Torro designerul spune: “A lucra cu el este mereu o provocare. Reuseste sa scoata din tine ce este mai bun in asa fel incat sa intreci performanta proiectului anterior. El este foarte implicat in conceperea fiecarui personaj in parte si in discutiile care au loc atunci cand creeaza fiecare lume in parte. Din acel moment eu iau notite si incerc sa aduc acele lumi la viata prin schite, referinte si Mood Board-uri. Din acest moment, incepem un dialog despre ce patre a fi bine, ce pare a fi rau, la finalul caruia ma informeaza ce alegeri sa fac in privinta materialelor ori a costumelor pentru a materializa alegerile facute in timpul conversatiilor noastre“.
Luis Sequeira a explicat si cum a juxtapus cele doua lumi, cea a circului ambulant si a marelui oras: “Sunt evident doua lumi diferite si deci, doua palete cromatice total opuse. Pentru lumea burlesca am folosit tonuri calde, pete de nicotina si sepia; nu este nimic fresh si vivid ca tonuri cromatice in acea lume. Ca stil am privit catre trecut. Actiunea filmului are, intr-adevar loc in 1939, dar m-am inspirat in stilul crash-ului economic din Marea Depresiune Financiara a Americii. Mai mult, circul se afla intr-o zona rurala, asa ca am vrut sa redau acel stil country. La polul opus, lumea marelui oras este stralucitoare, monocromatica, polisata si are tonuri de auriu si argintiu. Intr-adevar avem doua lumi de sine statatoare, dar care pe alocuri se intrepatrund, asa ca a fost interesant pentru mine sa redau acest efect.”
Molly este personajul reticent la schimbare, fata care se agata de trecut, asa ca nuanta predominanta in garderoba ei este rosu. Daca la carnaval personajul poarta o rochie rosie din garderoba proprie, in schimb, in oras Molly este imbracata intr-o tinuta cumparata de Stan: un rosu “art-nouveau” si mai mult, aduce cu sine si elemente pe care le detinea anterior. Rosul din garderoba lui Molly este alegerea regizorului “ daca la carnaval era un rosu mai pal, in schimb in oras devine un rosu indraznet si puternic”.
Stan devine din cersetor “print” apoi catre final, un “monstru”. “Acestea au fost notele traiectoriei personajului. A inceput din postura de looser asa ca si hainele sunt mai ponosite, apoi pe masura ce isi castiga increderea in sine, incepe sa poarte haine second-hand pentru ca spre final sa il regasim in haine elegante, luxoase, croite impecabil pentru a se reinventa ca personaj si a pierde urmele existentei sale enterioare. Am fost norocos sa descopar costume englezesti, realizate de guvernul britanic cu etichetele intacte, asa ca le-a folosut ca machete pentru noile costume”.
Costumele reflecta psihologia personajelor: “Echipa mea glumeste pe seama faptului ca sunt un om al deciziilor, practic sunt pus in fata unor decizii in fiecare minut al zilei cand ma aflu in procesul creativ. Mereu gandesc si regandesc, muncesc si rezolv probleme. Este o munca 24 de ore, 7 zile absolut coplesitoare care se intampla atunci cand faci parte dintr-un astfel de proiect. Guillermo se refera la mine ca la <<marele luptator>> pentru ca mereu vreau sa ma asigur ca nu este doar un look, ci ca acel costum este deopotriva frumos si practic. Cream arta, dar suntem si pragmatici”.
Despre muca alaturi de Cate Blachett, designerul spune ca a fost nocroc, intrucat lucrase impreuna cu ea la “Miss America“, ceea ce i-a dat posibilitatea de a avea anumite masuratori gata facute, spre deosebire de alte filme in care munca alaturi de un actor este foarte rapida si pe alocuri “incropita”.
In plus, designerul si-a dorit mereu sa faca un film in stilul anilor ‘30, asa ca avea pregatit un caiet cu schite si detalii specifice care l-au ajutat in muca sa. “ Un amanunt despre cate: ea stie cum sa poarte o haina. Haina nu o poarta pe ea, ci ea poarta haina. Aspectele la care am lucrat au fost legate de modul in care aratau hainele din toate unghiurile, in asa fel incat sa nu fie prea stranse ori sa arate urat din anumite unghiuri de filmare ori incomode pentru performanta actoriceasca.”