Prima oară, când am văzut o tuberoză nu m-a atras prin cromatică deosebită sau florile decorative, ci prin parfumul îmbătător, pe care aceste flori le răspândesc în jurul lor. Tijele lungi, pe care se află dispuşi boboci şi câteva flori delicate trăiesc „cu picioarele în apă şi capul spre cer” şi au o poveste cu aroma… transilvaneana!
Primii cultivatori de tuberoze din România au fost câteva familii de saşi care s-au stabilit în Hoghilag, un sat aflat la 2 km de Mediaş şi 16 de Sighişoara, mai exact familia Gunter care a adus bulbii din Ungaria, în 1955. În această perioada, culturile de tuberoze au existat numai în această zona a Transilvaniei, deoarece familiile de saşi nu au vândut bulbii şi nici nu au transmis informaţii despre cultivarea plantelor. Timp de 10 ani toate florile din Hoghilag au fost vândute la piaţă din Braşov, iar ulterior, devenind rentabile culturile s-au extins şi la alte familii, iar florile au fost cumpărate şi de florari din Ploieşti. După plecarea masivă a saşilor, respectiv după 1989, culturile de tuberoze s-au extins prin vânzarea de bulbi şi în alte zone ale ţării, precum Craiova, Ilfov, Oradea, Cluj, Român, iar floarea a devenit cunoscută în Muntenia sub denumirea de „chiparoasă”.
În Hoghilag, primul cultivator român, dl. Munteanu (care a trecut in nefiinta in urma cu cativa ani) a cărui grădina am avut ocazia să o vizitez în cadrul primei ediţii a evenimentului Noaptea Tuberozelor din 2016, devenita intre timp Sarbatoarea Tuberozelor, a plantat prima floare de acest tip în 1963.
De dimineaţă până seara, plantatorii de tuberoze îşi dedică timpul îngrijirii plantelor care pe cât de frumoase, pe atât de delicate sunt. Există tehnici speciale de plantare, de stropire, de îngrijire, de recoltare a plantelor, ale căror secrete sunt bine păstrate de cele 20 de familii din acest sat care au preluat tradiţia cultivării florilor de la saşi. Fiecare dintre ei deţine în propria grădina 3 plantaţii diferite de flori, tocmai pentru că plantă înfloreşte o dată la trei ani. Deşi la nivel internaţional, tuberoză este folosită în industria cosmetică şi a parfumurilor, în România nu există o industrie dedicată prelucrării acesteia, plantele fiind folosite exclusiv în aranjamente florale şi în buchete de nuntă.
La nivel internaţional însă, uleiul esenţial extras din tuberoze se foloseşte în industria cosmetică pentru proprietăţile antifungice, antimicrobiene şi reparatoare, dar şi în aromoterapie pentru a trata anumite probleme cum ar fi stări depresive, anxietate, nervozitate. Tuberoza este una dintre puţinele materiale folosite în parfumerie care se poate tratata prin tehnică enflorage-ului, întrucât deţine calitatea de a produce ulei, chiar şi la trei zile după ce a fost culeasă. Florile trebuie tratate, când sunt încă în stadiul de boboc. Atunci cântăresc greutatea lor în aur, întrucât pentru 200 de grame de esenţă sunt necesare 1.200 de kilograme de boboci. Tuberozele răspândesc unul dintre cele mai senzuale parfumuri din lume, de aceea au fost înglobate în parfumuri celebre precum „Poison” (produs de Christian Dior în 1985), „Byzance” (produs de Rochas în 1987), „Tubéreuse Criminelle” (produs de Serge Lutens în 1999).
În Cambodgia, Laos şi Vietnam, bulbii sunt utilizaţi pentru a calmă spasmele, dar şi în tratarea malariei, în China şi India în tratamentul arsurilor şi infecţiilor, iar în Cuba tuberoză este considerată o plantă magică. De fapt, ea provine din Mexic, unde era frecvent cultivată pentru parfumarea curţilor interioare şi a grădinilor, dar şi pentru a extrage un ulei esenţial prin care aztecii parfumau ciocolată. Momentan, este cultivată pe scară largă în sudul Franţei, Spania, Italia, Egipt, Maroc, Taiwan, Filipine, Reunion şi Polinezia.
Dacă va întrebaţi cum au ajuns tuberozele din tărâmurile însorite ale Americii Centrale în Europa, ei bine această floare a început să se cultive abia în secolul al XVI-lea, mai ales pentru parfumul sau seducător. Există o poveste conform căreia o doamna de la Curtea Franţei, Madame de la Valliere, pentru a o convinge pe regina că nu este însărcinată cu Louis al VI-lea, şi-a umplut vazele din camera sa cu tuberoze, ştiut fiind faptul că mirosul puternic indispune. În Italia, fetelor tinere li se interziceau plimbările prin grădinile de tuberoze din cauza efectului erotic, pe care parfumul acestor flori îl producea!
Cel mai prielnic moment, când poţi admira o grădina de tuberoze este la ora 19.00 pentru că acestea înfloresc doar seară şi cu precădere în luna august! Anul acesta, producătorii din Hoghilag (Sibiu) au anunțat că vor depune la Ministerul Agriculturii, în data de 7 august, documentaţia pentru evaluare în vederea obţinerii din partea Comisiei Europene (CE) a Indicaţiei Geografice Protejate (IGP) pentru Tuberoza de Hoghilag.
De altfel, admirarea florilor la maximul de înflorire a fost şi scopul, evenimentului „Noaptea Tuberozelor”, a carei prime editii a avut loc in 2016, continuand sub numele Sarbatoarea Tuberozelor.
In prezent, “Asociaţia Centrul de Excelenţă pentru Promovarea Comunei Hoghilag şi-a propus să înregistreze produsul în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi să-i reprezinte pe toţi cultivatorii de tuberoze din Hoghilag. Proiectul Tuberoza de Hoghilag – IGP este unul matur, complex şi complet al unei frumoase comunităţi de pe colinele Transilvaniei care a ales să-şi valorifice la maxim pentru dezvoltare notorietatea florilor specifice zonei şi denumirea neoficială dar cunoscută de toată lumea ca Tărâmul Tuberozelor“.
În prezent, la Comisia Europeană în registrul indicaţiilor geografice mai sunt înregistrate două flori: Azaleea de Gent din Belgia şi Trandafirul de Szoregy din Ungaria.
Dacă ai drum prin Hoghilag in luna august poţi identifica culturile de tuberoze printr-o plăcuţă cu flori lipită pe porţile de la casele sătenilor. Florile nu sunt scumpe, iar cumpărându-le îi ajuţi pe locuitorii satului să ducă mai departe obiceiul plantării tuberozelor!