Respirația urât mirositoare, cunoscută în termeni medicali drept halitoză, este una dintre cele mai întâlnite probleme ale pacienților în cabinetul stomatologic. De multe ori, persoanele afectate sunt surprinse să afle că simplul periaj dentar nu rezolvă întotdeauna problema.
„Respirația urât mirositoare este un subiect delicat, dar extrem de frecvent. Mulți pacienți îmi spun în cabinet: «Mă spăl pe dinți de două ori pe zi, folosesc apă de gură și totuși simt că respirația mea nu este una plăcută». Este important de știut că periajul corect este esențial, însă uneori nu este suficient. Igiena orală completă presupune mai mult decât simpla curățare a dinților”, explică medicul stomatolog Sorina Stroe.
Potrivit studiilor de specialitate, în peste 80% dintre cazuri, halitoza are origine orală. Cu alte cuvinte, cauza se află în cavitatea bucală și nu în stomac, așa cum cred mulți oameni.
„Există o percepție larg răspândită că respirația urât mirositoare vine din stomac. În realitate, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, problema pornește din cavitatea orală, unde bacteriile descompun resturile alimentare și produc compuși volatili cu sulf, responsabili de mirosul neplăcut”, adaugă Dr. Sorina Stroe (MG Dental).
Bacteriile se acumulează pe suprafața limbii
Una dintre cele mai frecvente cauze ale respirației neplăcute este acumularea bacteriilor pe suprafața limbii, în special în zona din spate.
„Limba este, de foarte multe ori, zona ignorată în rutina de igienă orală. Pe suprafața ei există mici papile care pot reține bacterii, celule moarte și resturi alimentare. Acestea se acumulează mai ales în partea posterioară a limbii și produc compuși volatili cu sulf, responsabili de mirosul neplăcut”, explică medicul stomatolog Sorina Stroe.
Chiar și atunci când periajul dentar este realizat corect, bacteriile de pe limbă pot continua să genereze miros neplăcut dacă această zonă nu este curățată.
„Mulți oameni cred că dacă își spală bine dinții problema este rezolvată. În realitate, dacă limba nu este curățată zilnic, chiar și cel mai riguros periaj dentar poate fi insuficient. De aceea este indicată folosirea unui răzuitor lingual sau curățarea delicată a limbii cu periuța de dinți”, adaugă Dr. Sorina Stroe (MG Dental).
Nu uităm să curățăm și spațiile interdentare
Un alt motiv pentru care respirația neplăcută poate să apară chiar și în condițiile unei igiene aparent corecte este faptul că periuța de dinți nu reușește să curețe toate suprafețele dentare.
„Periuța de dinți curăță aproximativ 60% din suprafața dinților. Restul reprezintă spațiile dintre dinți, unde periuța nu poate pătrunde eficient. Dacă aceste zone nu sunt curățate cu duș bucal sau cu periuțe interdentare, bacteriile rămân acolo și fermentează resturile alimentare”, spune medicul stomatolog Sorina Stroe.
Acest proces de fermentație produce substanțe cu miros neplăcut, care pot persista chiar și după periaj.
„De multe ori, pacienții sunt surprinși când le explic că simplul periaj nu este suficient pentru o igienă orală completă. Spațiile interdentare sunt zone în care bacteriile se pot dezvolta foarte ușor, iar dacă nu sunt curățate zilnic, ele pot deveni o sursă constantă de halitoză”, mai spune Dr. Sorina Stroe (MG Dental).
Afecțiunile gingivale pot provoca respirație neplăcută
Gingivita și parodontoza reprezintă alte cauze importante ale respirației urât mirositoare.
„Afecțiunile gingivale creează ceea ce numim pungi parodontale – spații între dinte și gingie unde bacteriile se dezvoltă într-un mediu anaerob, adică fără oxigen. În aceste condiții, bacteriile produc compuși cu miros puternic neplăcut”, declară medicul stomatolog Sorina Stroe.
În unele cazuri, halitoza poate fi chiar primul semn al unei astfel de probleme.
„Uneori, respirația urât mirositoare este primul semnal că există o problemă parodontală. Pacientul poate să nu observe încă sângerări gingivale sau retracții gingivale, dar mirosul neplăcut persistă. De aceea este important ca această problemă să nu fie ignorată și să fie investigată într-un cabinet stomatologic”, recomandă Dr. Sorina Stroe (MG Dental).
Saliva are un rol important
Saliva are un rol esențial în menținerea echilibrului bacterian din cavitatea bucală. Atunci când producția de salivă scade, riscul de halitoză crește.
„Saliva are un rol natural de autocurățare a cavității orale. Ea ajută la îndepărtarea resturilor alimentare și menține echilibrul florei bacteriene. Atunci când fluxul salivar este redus, bacteriile se pot multiplica mai ușor, iar respirația urât mirositoare devine mai probabilă.
Gura uscată poate apărea din cauza stresului, a anumitor medicamente, a deshidratării sau a obiceiului de a respira pe gură. Toți acești factori pot contribui la apariția halitozei chiar și la persoane care au o igienă orală bună”, explică medicul stomatolog Sorina Stroe.
Uneori cauza poate fi în afara cavității orale
Deși majoritatea cazurilor au origine orală, există situații în care respirația urât mirositoare poate indica alte probleme de sănătate.
„Mai rar, halitoza poate avea legătură cu afecțiuni ORL, cum ar fi sinuzitele sau amigdalitele, dar și cu anumite probleme digestive sau metabolice. Dacă igiena orală este corectă și am exclus cauzele din cavitatea bucală, este important să investigăm și alte posibile surse”, adaugă Dr. Sorina Stroe (MG Dental).
În aceste situații, colaborarea între medicul stomatolog și alți specialiști este esențială pentru stabilirea unui diagnostic corect.
Ce putem face pentru a preveni respirația urât mirositoare
Prevenția halitozei se bazează în primul rând pe o rutină corectă și completă de igienă orală.
„În cabinet, abordarea este întotdeauna personalizată, pentru că fiecare pacient are particularitățile lui. Totuși, există câteva principii generale care se aplică aproape tuturor Printre cele mai importante recomandări se numără:
– curățarea limbii cu un dispozitiv special
– utilizarea dușului bucal sau a periuțelor interdentare
– efectuarea detartrajului și controalelor stomatologice regulate
– menținerea unui nivel optim de hidratare
– evitarea utilizării pe termen lung a apei de gură care conține alcool
Apa de gură poate ajuta temporar la mascarea mirosului, însă nu tratează cauza. Dacă există bacterii acumulate sau o problemă gingivală, acestea trebuie abordate direct. Altfel, efectul va fi doar unul de scurtă durată”, încheie medicul stomatolog Sorina Stroe.
Dacă te speli pe dinți de cinci sau șase ori pe zi este considerat, de multe ori, că ai disciplină și o preocupare reală pentru sănătatea orală. Totuşi, excesul poate face mai mult rău decât bine. Periajul prea frecvent, mai ales dacă este agresiv sau realizat cu produse abrazive, poate duce la uzura smalțului, retracție gingivală și sensibilitate dentară. Medicul stomatolog Sorina Stroe, asistent universitar doctor, explică de ce echilibrul și tehnica corectă sunt mult mai importante decât frecvența exagerată.
„Periajul dentar este un act mecanic. În momentul în care folosim periuța și pasta de dinți, nu doar îndepărtăm placa bacteriană, ci exercităm și o frecare constantă asupra smalțului și gingiei. Atunci când această frecare este repetată foarte des sau este realizată cu presiune mare, încep să apară efecte nedorite. Riscurile cresc atunci când periajul este efectuat de mai mult de trei ori pe zi, cu o periuță cu peri duri, cu presiune excesivă sau în combinație cu paste de dinți abrazive, în special cele cu efect de albire”, declară medicul stomatolog Sorina Stroe.
Eroziunea și abraziunea smalțului sunt ireversibile
Smalțul dentar este cel mai dur țesut din organism, însă nu este indestructibil. Periajul excesiv poate duce, în timp, la subțierea acestuia.
„Pacienții sunt surprinși când le spun că își pot eroda smalțul printr-un periaj prea des și prea agresiv. Smalțul nu se regenerează. Odată ce s-a subțiat sau s-a pierdut, nu îl mai putem aduce înapoi natural. Putem doar să intervenim restaurativ.
Riscul este și mai mare dacă periajul are loc imediat după consumul de alimente sau băuturi acide, precum citricele sau sucurile carbogazoase. În acel moment, smalțul este temporar demineralizat și mai vulnerabil la abraziune”, adaugă Dr. Sorina Stroe (MG Dental).
Consecințele includ:
– sensibilitate dentară crescută, în special la rece;
– aspect mai gălbui al dinților, prin expunerea dentinei;
– risc mai mare de fisuri și uzură dentară.
„Mulți pacienți își doresc dinți mai albi și folosesc frecvent paste abrazive. În realitate, prin uzura smalțului, dinții pot deveni mai galbeni, pentru că dentina, care este natural mai închisă la culoare, devine mai vizibilă”, mai spune medicul stomatolog Sorina Stroe.
Retracția gingivală, efectul periajului agresiv
Un alt efect frecvent al periajului excesiv este retracția gingivală. Gingia, traumatizată în mod repetat, începe să se retragă, lăsând descoperită rădăcina dintelui.
„Gingia nu este un țesut care tolerează agresiunea constantă. Atunci când periajul este realizat cu presiune mare, mai ales pe orizontală, apar microtraumatisme repetate. În timp, gingia se retrage, iar rădăcina rămâne expusă”, explică Dr. Sorina Stroe (MG Dental).
Rădăcina dintelui nu este protejată de smalț, ci de cement, un țesut mult mai vulnerabil. De aici apar:
– sensibilitate intensă la rece sau dulce;
– risc crescut de carii radiculare;
– modificări estetice, dinții ajungând să pară mai lungi.
„Pacienții ajung la cabinet speriați de sensibilitate și nu realizează că, de fapt, cauza este chiar periajul lor excesiv și agresiv. Intenția lor a fost să prevină problemele, dar au generat altele”, spune medicul stomatolog Sorina Stroe.
Dezechilibrul florei orale
Cavitatea orală nu este un mediu steril și nici nu ar trebui să fie. Există un echilibru bacterian natural, foarte important pentru sănătatea orală.
„Nu toate bacteriile sunt dăunătoare. Există un ecosistem oral care trebuie menținut în echilibru. Atunci când curățăm excesiv, mai ales dacă folosim frecvent ape de gură puternice, antibacteriene, putem perturba acest echilibru. În loc să ajutăm, destabilizăm mediul oral.
Un dezechilibru al florei poate favoriza apariția unor probleme precum uscăciunea orală sau proliferarea unor bacterii rele”, declară Dr. Sorina Stroe (MG Dental).
Care este frecvența corectă a periajului?
Recomandarea standard este: de două ori pe zi, dimineața și seara, timp de minimum două minute.
„Două periaje corecte pe zi sunt suficiente pentru majoritatea pacienților. Accentul trebuie pus pe tehnică. O periuță cu peri moi și mișcările blânde, controlate, sunt mult mai eficiente și mai sigure decât cinci periaje agresive”, explică medicul stomatolog Sorina Stroe.
După mese, dacă apare nevoia de o reîmprospătare, se pot folosi alternative mai blânde:
-clătirea cu apă;
– gumă de mestecat fără zahăr;
– ață dentară, atunci când este necesar.
Un aspect important este evitarea periajului imediat după consumul de alimente sau băuturi acide.
„Este important să așteptăm cel puțin 30 de minute înainte de a ne spăla pe dinți, pentru a permite remineralizarea smalțului”, recomandă Dr. Sorina Stroe (MG Dental).
De ce tindem să exagerăm?
Spălatul excesiv pe dinți este adesea legat de: teama de carii, dorința de albire rapidă sau anxietatea legată de respirația neplăcută.
„În spatele periajului excesiv se află, de multe ori, o teamă. Pacienții cred că, dacă freacă mai des și mai intens, vor fi mai protejați. În realitate, sănătatea dentară înseamnă echilibru. Periajul blând, realizat de două ori pe zi și controalele regulate sunt mult mai eficiente decât excesul”, încheie medicul stomatolog Sorina Stroe.