Ziua femeii, Ziua Mamei, 8 martie este o data la care sarbatorim femeia! In 2022, femeia este mai mult ca niciodata in centrul atentiei, nu numai pentru rolul esential pe care il joaca in societate, cat si pentru curajul, implicarea, munca sustinuta, asumarile pe care femeile le arata zi de zi, fie in conditii de pace ori razboi! Raluca Partenie ne povesteste despre aceasta sarbatoare si istoria ei mai putin stiuta!
“De unde vine sarbatoarea aceasta a femeilor, de pe 8 martie? La inceputul secolului XX, intre noiembrie 1909 si februarie 1910, in New York au facut greva si au protestat in strada peste 15 mii de femei care munceau in fabrici si ateliere in industria textila si in productia de bluze de dama. Bluza feminina, din bumbac alb, eventual cu dantele, a fost prima piesa vestimentara feminina produsa industrial la nivel larg, international. Acestea lucrau in conditii mizerabile, in spatii supra-aglomerate, suportand abuzuri, program de lucru inuman de lung si fiind platite extrem de prost. Majoritatea femeilor care lucrau astfel erau tinere, foarte sarace, din randul imigrantilor, mai ales evreice si italience“, spune Raluca Partenie colecționar de palarii de epoca, haine si obiecte vintage și alumnă a departamentului Arte &Design Textil al Universitatii de Arte Bucuresti.
“Prostestele au fost conduse de organizatii feminine din domeniul industriei si sprijinite de catre socialisti. La finalul lunii februarie, patronatele si organizatiile de femei au ajuns la un acord, la sensibile imbunatatiri ale conditiilor de munca. Ca o paranteza, la doar un an dupa aceea in martie 1911, la fabrica Triangle Shirtwaist un incendiu tragic a pus in evidenta faptul ca conditiile erau departe de a fi umane sau macar acceptabile. Femeile erau incuiate in atelierele supraaglomerate, la etajele superioare ale cladirii, unde un scurtcircuit a declansat incendiul.
146 de oameni au murit, dintre care 123 de femei, majoritatea avand in jur de 20 de ani (14 ani cea mai tanara). Au murit arse, sufocate, sau aruncandu-se pe geam – pentru ca usile de pe etaje – spre scara cladirii – erau incuiate (ca nu cumva sa faca pauze, sa iasa, sau macar sa mearga la toaleta), iar liftul fusese blocat de femei care s-au aruncat in casa liftului, incercand sa se prinda de cabluri“, mai adauga Raluca, autoarea cursului despre Istoria Modei, Prestigiu si capriciu.
Pornind de la aceste proteste, 28 februarie, sau diverse zile din martie au fost sarbatorite in SUA si Europa ca zile ale femeilor, in primii ani de dupa proteste. La aceste mari manifestatii s-a pus si problema votului feminin, care a devenit de fapt principala revendicare. Pe 8 martie 1914 au avut loc manifestatii de Ziua Internationala a Femeii in Germania si in Londra, avand ca principal scop sufragiul universal.
In timpul Primului Razboi Mondial, pe 23 februarie 1917 dupa calendarul vechi (8 martie dupa calendarul nou), de Ziua Internationala a Femeii (eveniment neoficial, organizat de socialisti) femeile din capitala Rusiei, care lucrau in industria textila, au parasit locurile de munca, au iesit in strada intr-o manifestatie de mari proportii, cerand mancare, iesirea din razboi, incheierea regimului tarist.
“Greva s-a generalizat si asa a inceput revolutia bolsevica. In 7 zile tarul a abdicat si femeile au primit drept de vot, dar ziua aceasta a fost declarata sarbatoare nationala. Tarile comuniste au preluat aceasta zi oficiala. Iar in 1967, odata cu protestele revolutiei sexuale din Vest, 8 martie a fost preluata ca zi a feminismului, pastrand sensibilitatea pentru ideologiile de stanga.
In 1975 Natiunile Unite au declarat sarbatoarea oficiala si pentru vestul lumii, ca zi inchinata drepturilor femeii. Fata de sensul militant initial, doua distrageri observam: in comunismul romanesc (poate si la altii, dar nu cunosc), pe fondul politicilor demografice, ziua de 8 martie a fost deturnata: dinspre femei catre mame aproape in exclusivitate, iar in capitalism, pe fondul unui interes comercial, ziua de 8 martie a fost adusa spre zona de mesaje tandre, motivationale, etc.
Mi se pare in neregula ca doar socialistii/comunistii au gasit de cuviinta sa bage in seama femeile obisnuite, si ideea de drepturi egale. La multi ani, indiferent de motivatia pentru care serbezi azi Ziua Femeii!”
Pe Raluca Partenie am cunoscut-o cu ocazia unei sedinte foto cu palarii vintage la o ceainarie. Asa am aflat ca pe cand era studentă la Facultatea de Arte Decorative și Design avea câteva pălării, luate din second hand-uri, pe care le purta ocazional, asa ca începuse să devină interesată și de povestea lor: „Atunci mi-am dat seama că-mi plac pălăriile vechi mai mult decât alea noi.”
Asa a inceput sa colecționeze pălării: a început cu două modele pe care le-a găsit pe un blog vintage (una era din anii 1940, franțuzească, aproape cât o palmă de mare și verde închis, iar cealaltă, nemțească, din anii 1950, și arăta ca un abajur micuț și maroniu). Apoi a început să caute online alte modele: fie pe site-uri vintage românești, fie pe bloguri din străinătate, precum Ebay sau Etsy, atunci cand a cumparat foarte multe palarii chiar si cu pretul noptilor nedormite ori cu banii pe care ii castiga ca designer de interior si facand economii.
Prima expoziție cu pălării pe care a organizat-o s-a numit „Probează și postează”, la unde câteva piese erau probate de oameni care mai apoi se fotografiau cu ele. A urmat o expoziție la o ceainăria, cand si-a adus colecția de pălării, 100 la număr pe atunci: “Au venit 450 de oameni. Stăteau afară, intrau pe rând, a fost o nebunie! A fost o nebunie foarte mișto! Timp de doi ani, pălăriile ei au fost probate la astfel de evenimente de sute de femei: Multe dintre ele nu puseseră în viața lor o pălărie pe cap. Foarte multe dintre ele. Nu ne dăm seama. Moda din ziua de astăzi este așa de nefeminină și așa lipsită de eleganță. Noi ne-am învățat cu ea. Bine, suntem practici, există avantaje, este ieftină, alt avantaj, dar în momentul în care se vedeau cu pălării… nici nu știau că pot deveni atât de frumoase și elegante.”
In ultimii ani, Raluca a mai renuntat sa cumpere palarii, spunand ca a achizitionat cat pentru trei vieti (pălăriile ei preferate sunt din anii 1920 și 1930 pentru că i se par moderne, pline de personalitate și ușor de asortat în zilele noastre; au forme de clop, dar sunt și mari ca pălăriile de plajă, cu dantele și flori sau materiale în nuanțe diferite), dar s-a extins si in zona costumului popular. Cauza a fost disparitia targurilor vintage, probleme personale, taxele mai mari de curierat, lipsa interesului general pentru palarii.
Totusi, a amenajat o expozitie permanenta la studioul Fotocabinet si la Muzeul Micului Paris de pe strada Lipscani.
CITESTE SI: Cum sarbatoresti Ziua Femeii