Camelia Baltoi, prezentatoarea rubricii de sport de la Observatorul Antenei1 a trait intens UEFA 2020, atat in redactia stirilor, cat si pe stadion si ne dezvaluie ce inseamna energia pe care o degaja sportul rege, ce a insemnat gazduirea a patru meciuri importante pentru Romania si despre ce reprezinta fotbalul!
“Fotbalul nu este despre sfârșit, fotbalul întreține viața!“, spune Camelia Baltoi, una dintre cele mai delicate prezentatoare de stiri sportive din Romania. In ciuda asopectului ei fragil, Camelia cu zambetul ei inconfundabil a trait cu intensitate evenimentul sportiv UEFA 2020, fie din redactia de stiri sportive, fie printre suporteri si profesionisti ai sportului din tribunele Arenei Nationale ori chiar la Roma printre italieni.
“E mult patos la sport“, spune Camelia care este de patrere ca din ce in ce mai multe femei devin atrase de sportul rege, mai ales cand este vorba de evenimente de amploare. “Cel mai bun exemplu sunt colegele mele de la Observator. Dădeau mai tare sonorul la TV ca să audă ce se întâmplă la meci. Făceau și ele gălăgie când se marca un gol. E adevărat, nu așa mare ca noi, cei din departamentul AntenaSport. Cred că bucuria unui meci trebuie să se auda oriunde și oricând. Mi-a plăcut să le văd implicate“.
Ce a însemnat pentru România găzduirea a patru meciuri importante de fotbal din Campionatul European? Românii au primit oameni importanți la București și i-au demonstrat intregii Europe că sunt capabili să facă parte din organizarea unui eveniment la standardele impuse de UEFA. M-a surprins cum românul a putut fi o gazdă primitoare și atentă cu oaspetele său, suporterul. M-am dus pe Arena Națională, la meciul de deschidere de la București, dintre Austria și Macedonia de Nord, și, încă de la intrarea în perimetrul stadionului, am fost preluată de voluntari, care m-au ghidat până la locul meu din stadion. Așa s-a procedat cu toți suporterii. M-am simțit în siguranță și parcă, pentru câteva ore, în România a fost ca în străinătate. Iată că se poate. Totodată, cele patru meciuri au însemnat o vizibilitate mai mare pentru România în Europa. Al treilea meci de la București, Ucraina – Austria, m-a prins în Valencia. Apărea pe toate ecranele televizoarelor de la terase numele București și toți comentatorii spanioli vorbeau de Arena Națională. Gândiți-vă că așa a fost la toate televiziunile din Europa care au transmis campionatul. S-a auzit de noi.
Cum a fost pentru tine, ca jurnalist de sport, să trăiești această experiență uneori pe stadion, în vâltoarea meciului, alteori în redacție, în fața calculatorului ori în platoul de știri? Meciul de deschidere de pe Arena Națională a fost și primul meci la care am mers la stadion după perioada când totul a fost oprit. M-am bucurat ca un copil. Am prins și un soare minunat în momentul în care am ajuns la locul meu din stadion și totul părea magic. Am făcut poze, să nu uit ce frumoasă e arena. Apoi, să zic de zgomotul suporterilor. Ei au muzica lor inconfundabilă. E unică în lume! Nu îi mai ascultasem de mult timp așa de aproape! În redacție, însă, se schimbă situația. Trăiești altfel meciul, dar tot frumos. Ești cu colegii. Unii țin cu o echipă, alții, cu alta. Fazele sunt discutate și iar discutate. A fost frumos momentul când Italia s-a calificat în finală. Eram în live. Italienii ajunseseră la penaltyuri cu spaniolii și i-am rugat pe colegi să îmi spună în cască cine ratează și cine marchează. Când Italia a executat penalty-ul care i-a adus calificarea, am intrat pe post cu zâmbet, deși știrea pe care o prezentam era despre alt subiect. Regia se bucura, eu o auzeam și în sufletul meu mă bucuram și eu!
Care a fost cea mai ciudată ori neașteptată întâmplare din acest campionat?
Neașteptat a fost momentul în care Christian Eriksen, mijlocașul danez, s-a accidentat. Când începe un Campionat European, te gândești la goluri, tactici și clasamente. Nicidecum la o situatie în urma căreia viața unui fotbalist este pusă în pericol. Ne uitam la televizor și parcă imaginile erau din altă lume, din altă producție. Fotbalul nu este despre sfârșit, fotbalul întreține viața!
Revenind la atmosfera de pe stadion, ai observat un interes mai mare al femeilor pentru sportul rege? Sunt multe femei care se uită la fotbal, unele și joacă fotbal (vezi echipele de fotbal feminin), dar, în general, la fotbal, bărbații sunt la putere. Am observat, însă, că o competiție internațională, cum este Campionatul European, atrage atenția femeilor. Cel mai bun exemplu sunt colegele mele de la Observator. Dădeau mai tare sonorul la TV ca să audă ce se întâmplă la meci. Făceau și ele gălăgie când se marca un gol. E adevărat, nu așa mare ca noi, cei din departamentul AntenaSport. Cred că bucuria unui meci trebuie să se auda oriunde și oricând. Mi-a plăcut să le văd implicate.
Cum ai perceput meciurile și spectatorii față de cele de dinaintea Pandemiei Covid-19? Fotbalul din teren e același, dar suporterii sunt, parcă, mai înfometați să meargă la stadion. Ne bucurăm mai mult acum și apreciem altfel momentele petrecute la stadion. Ne era dor să ne vedem unii pe alții ridicându-ne în picioare la auzul imnului, aplaudând fazele frumoase și urlând la goluri.
Din punctul de vedere al meciurilor, cât de diferită este atmosfera unui meci dintr-un campionat european față de un meci din campionatul Romaniei? Ai tendința să crezi că atmosfera de la un Campionat European e mai elegantă decât atmosfera din Liga 1. Poate că, în unele momente, chiar este, dar vorbim de o competiție internațională, care are o organizare la cel mai înalt nivel. E normal să fie diferită, însă e frumos în ambele cazuri. Suporterul vine cu aceeași inimă la stadion și reacționează în funcție de ce fotbal vede. Pe plan intern, avem rapidiști, care sunt peste tot acasă, avem dinamoviști, care strâng bani pentru echipă să o salveze de la faliment, avem două tabere, FCSB și Steaua Armatei, care își susțin cu hotărâre partea de adevăr. Avem suporteri! Am demonstrat în meciuri din Europa League și Champions League că știm să ne susținem echipele. Ne facem simțită prezența pe marile scene! Cum s-a întâmplat chiar la acest Euro, la meciul din optimi, dintre Franța și Elveția. Ne-a durut că România a lipsit și ne-am făcut auziți. Al doisprezecelea jucător nu a putut să tacă. Într-un moment important al meciului, românul a simțit și a strigat din toți plămânii “România”. Cei prezenți la stadion mi-au povestit că a fost o energie aparte, de nedescris. În ceea ce privește calitatea jocului, zicea bine Hagi că o să-i facem statuie. E nevoie de timp, investiții și schimbare de mentalitate pentru a forma o nouă generație de fotbaliști români.
Tu cu ce echipă ai ținut? Eu am avut trei favorite, România lipsind. Franța, Germania și Italia. Am rămas cu Italia, mai ales că sora mea locuiește în Roma. Zilele astea sunt la Roma, printre italieni. Vă pot spune că toate televiziunile din Italia vorbesc despre finală, e fervoare pe străzi, iar in aer plutește nerăbdarea. Cum o fi ca țara ta să joace o finală de Campionat European? Urmează să văd. Forza Azzurri!
Daca ai fi putut calatori cu lejeritate, ce meci ti-ar fi placut sa vezi peste hotare?
Am fost pe Wembley. Știu stadionul, însă mi-a plăcut ideea de a vedea finala la Roma. Aș fi vrut să fiu prezentă la meciul de deschidere, dintre Italia și Turcia, de pe Stadio Olimpico. Și regret că nu am ajuns la optimea de la București, la Franța – Elveția. Am pierdut un mare meci.
Care este atmosfera în spatele camerelor de luat vederi? Ați făcut pariuri in redactie, ați mâncat floricele? E mult patos la sport. Nu ai cum să te bucuri la un gol pe “mute”. Îmi mai scapă o lovitură în birou sau mă bucur zgomotos, după caz. Colegii mei comentează fazele, dar, în același timp, ne facem treaba – știrile. Ne cumpărăm chipsuri de la cel mai apropiat supermarket, să avem ce ronțăi, și dăm porții de pizza când pierdem vreun pariu. E simpatic să îi văd pe colegii mei cum își calculează punctele câștigate pe lista de pronosticuri. “Tu pe ce loc ești?”
Care este fotbalistul care “te-a cucerit” în acest campionat prin abilitățile lui sportive? Mi-a plăcut portarul Elveției, Yann Sommer. El este cel care a apărat penaltyul executat de Mbappé, în urma căruia Franța a fost eliminată. Și tot el a apărat aproape tot în meciul cu Spania, timp de 120 de minute, de s-a ajuns, din nou, la penaltyuri. Revedeți fazele!