Jurnalista cu peste 25 de ani de experienta in media, Sanda Nicola a ales sa plece din Romania pentru a se muta la Bruxelles, unde a castigat o bursa doctorala si face parte dintr-o echipa de cercetatori. Isi doreste sa ia parte la procesul de constructie al unei societati mai responsabile si sa explice “de ce este lumea, asa cum este”, intr-o prelungire fireasca a carierei anterioare!
Pe Sanda Nicola am cunoscut-o la Realitatea TV. Ea era prezentatoare de televiziune cu experienta in spate, eu o novice in ale jurnalismului, inca studenta, alergand pe teren cu microfonul in mana, la departamentul de stiri sociale. Sanda a fost mereu un om bun, delicat si dedicat, o profesionista pe care am regasit-o apoi la pupitrul de stiri al tuturor televiziunilor importante: de la Prima TV, Antena1, B1TV, Digi24. Ca jurnalist freelance, a transmis de la Bucuresti stiri si reportaje pentru France 24 si Al Jazeera English, iar printre evenimentele internationale pe care le-a urmarit in calitate de trimis special se numara: atacurile teroriste de la Londra (2005), revoltele din suburbiile Parisului (2005) moartea si funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, la Vatican, investigarea mortii fostului lider iugoslav Slobodan Milosevici, referendumul pentru Brexit (2016), Vizita Papei Francisc in Romania (2019).
Viata personala a Sandei a fost agitata, dar a depasit toate incercarile cu mult curaj, iar acum este mamica unei superbe fetite, Agnes si are o relatie fericita cu Liviu Iolu, jurnalist premiat si fost purtator de cuvant al Guvernului Dacian Ciolos.
Originara din Deva, Sanda traieste in prezent in Bruxelles, unde a fost bursier Erasmus, a absolvit un master si inceput un doctorat in Stiinte Geografice, la Universitatea Liège. Mai presus de toate acesteam, Sanda Nicola este mama, pusa in fata provocarii de a-si reorganiza viata profesionala si roman plecat in strainatate in incercarea de a recupera diferenta dintre Vest si Est.
Sanda, cum a fost plecare din media dupa mai mult de 25 de ani de munca in acest domeniu in care ai vazut si ai trait multe evenimente? A fost o decizie cantarita in timpul concediului de maternitate. Atunci am scris și am publicat o carte, promovand cartea am avut intalniri cu oameni din toata tara, iar cu ocazia asta am incercat sa ma lamuresc cine sunt eu dincolo de sigla vreunui trust de presa si ce sunt in stare sa fac pe cont propriu. Calatoriile astea si dialogurile fata in fata cu sute de romani mi-au dat mult curaj. Ulterior m-am inscris la un master si asa am inceput sa-mi construiesc un nou drum profesional, unul universitar. Mi-am dorit foarte mult schimbarea, dar asta nu inseamna ca a fost usor sau ca nu am avut momente de indoiala.
Intre timp ai schimbat si tara, cat de mare a fost impactul cultural? Asa este mi-am dat demisia de la Digi24 imediat dupa ce s-a incheiat vizita Papei Francisc în Romania, iar dupa cateva saptamani am plecat din tara. Impactul a fost destul de puternic. Curentele de opinie cu care veneam in contact la Universitatea din Liege m-au surprins si am ajuns sa am alta perceptie despre distanta dintre Est si Vest. Eu credeam ca noi recuperam usor-usor din aceasta distanta, chiar daca mult prea incet fata de cum ne-am dori. Din pacate, acum am sentimentul ca ecartul se mareste cu fiecare zi care trece fara sa reformam cu adevarat sistemul de invatamant.
Cat de repede te-ai adaptat la noul context cu bune si cu rele? Mi-e greu să apreciez asta in conditiile in care de aproape un an suntem in teleworking. Stiu ca am trecut prin transformari mari, dar in izolare, neverificate inca in situatii normale de munca. Nici nu stiu dacă intr-adevar m-am adaptat, sau daca nu cumva contextul actual pe mine m-a favorizat. Pandemia a inceput imediat după o sesiune foarte grea, mai aveam un semestru de master si pregateam teza de disertatie. In mod normal aș fi avut cursuri aproape zilnic si intrevederi saptamanale cu indrumătorul meu. Lucrurile n-au mai decurs asa. Insa muncind din martie anul trecut singura si pregatind prezentări online, profesorii mei au avut ocazia sa ma cunoasca si altfel decat ca pe masteranda aceea un pic mai “batrana si mai impiedicata” decat ceilalti, care cam “bajbaie” in limba franceza. In noile condiții de lucru s-a vazut ca sunt foarte autonoma si am solutii creative la problemele cu care ne confruntam. Abilitatile astea au contat mult in toamna cand mi-am depus candidatura la doctorat.
Ai acum o bursa doctorala si faci parte acum dintr-o echipa de cercetatori, care este activitatea ta in prezent? Am lucrat mai intai la un studiu care stratifica migratia romanilor in Regiunea Bruxelles-Capitala, acesta fiind subiectul tezei mele de disertatie. Dupa sustinerea tezei, am primit propunerea de a colabora cu doi cercetatori mai experimentati decat mine la un articol stiintific cu acelasi subiect. Propunerea m-a incantat foarte mult, am acceptat, iar acest articol e in stadiul de “peer reviewing”, urmand să fie publicat intr-o revistă stiintifica de geografie din Belgia. Intre timp am inceput doctoratul cu un proiect de cercetare care masoara gradul de vulnerabilitate si de rezilienta al unor comunitati in tranzitia catre economia verde. Cumva firesc pentru o fata nascuta in Romania, in judetul Hunedoara, primul meu studiu de caz este Valea Jiului, unde inca sunt active patru mine de huila. Citesc mult despre strategii de revitalizare post-minerit, despre mix energetic, dezvoltare durabila, particip la seminarii internationale pentru a ma specializa cat mai mult in gestionarea tranzitiei, iau interviuri si corelez date.
Iti lipsesc BrakingNews-urile, adrenalina de pe teren? Mi-este dor de oamenii cu care am facut echipa buna si de care voi fi intotdeauna atasata, dar as minti sa spun ca mi-a lipsit ceva din ce a presupus munca mea în televiziune. Imi este clar ca a fost destul, ca am “ars etapa” asta a vietii mele pana la capat, iar acum am alt proiect profesional. Daca te gandesti bine, ceea ce fac acum nu e atat de diferit de ce am facut pana acum. Este o prelungire fireasca a carierei anterioare. Am aceleasi preocupari sociale, acelasi interes pentru relatii internationale, Uniunea Europeana, diferenta este ca nu mai lucrez sub presiune si merg mult mai in profunzime cu documentarea si analiza subiectelor. Nu se mai cheama jurnalism, ci geografie culturala si politica. Pun in continuare intrebari, dar nu ma opresc aici. Dupa ce am colectat datele, formulez si raspunsurile prin care sa explic stiintific de ce e lumea asa cum e.
Esti si mamica, iar acest lucru ti-a schimbat radical viata. Ce au insemat toate aceste schimbari pentru tine? Cand am născut-o pe Agnes, am simtit ca m-am nascut si eu a doua oara. M-am descoperit brusc mai curajoasa decat ma stiam, mai organizata si mai perseverenta decat am fost vreodata. Bucuria asta de a fi mama ei mi-a odihnit sufletul si mi-a limpezit mintea. Am stiut ca vreau să am timp, energie si toata disponibilitatea sufleteasca de care are nevoie un copil din partea parintilor săi. După ce am luat hotararea asta ferma, toate celelalte s-au reasezat natural pentru ca imi stiam foarte bine prioritatile, iar mizele nu mai erau aceleasi. Au fost etape in viața mea cand ma trezeam dimineata doar cu gandul sa fiu eu cea care aduce nu stiu ce stire exclusiva, sau sa fiu reporterul care da live-ul din deschiderea jurnalului, sa fiu eu trimisul special la nu stiu ce eveniment. Ei, dupa ce a venit Agnes, lucrurile astea nu au mai contat deloc. Tot ce ma interesa era ca ei sa nu-i lipseasca nimic si, mai ales, sa nu-i lipsesc eu. Ca sa pot sa-i ofer asta, era esential sa-mi reorganizez rapid viata profesionala, iar cand m-am uitat la mine cu sinceritate si m-am intrebat ce stiu sa fac, mi-am dat seama ca mai am de invatat cate ceva.
Ce ai facut in anul Pandemiei. Ce ai pierdut si ce ai castigat? Am pierdut cativa prieteni. Unii au murit, altii s-au indepartat, de cativa am ales eu sa iau distanta. Recent am constatat ca mi-am pierdut aproape complet capacitatea de a disimula. Cred ca asta vine de pe urma faptului ca nu mai vreau să stau nicio clipa in conjuncturi care nu mi se potrivesc. Am pierdut niste convingeri si am câștigat mai multe indoieli decat pot duce. Desi societatea e astazi excesiv de polarizata, in toata lumea, eu parca vad lucrurile mai nuantat decat oricand. Am castigat bursa asta, am un loc al meu intr-o unitate de cercetare si e prima mare confirmare ca fac ce trebuie, dupa un an si jumătate de la demisia din televiziune.
Ce asteptari ai de la anul in curs si de la viitor? Ma astept la un progres semnificativ in medicina pentru ca investitiile si resursele capacitate in ultimul an pentru inovatie au fost masive. Sunt convinsa ca vor fi multe alte beneficii dincolo de descoperirea vaccinurilor anti-Covid.
Care este viziunea ta despre Romania, in contextul european actual? Alternez stari de optimism si deznădejde. Eu inca nu-mi explic intru totul de ce romanii razbesc oriunde emigreaza, depasesc bariere lingvistice, prejudecati culturale, dar acasa la noi nu suntem in stare sa facem ordine. Ce ne demotiveaza, ce ne copleseste, de ce ne dam batuti? Suntem supravietuitori ai tranzitiei dure de la comunism la capitalism salbatic, de la dictatura la democratie fragila. Adaptarea a fost foarte dificila, cu sacrificii mari pentru cele mai multe familii de romani. Fara sa fim deloc pregătiți pentru ce ni s-a intamplat, fara sa avem mentalitatea potrivita pentru a profita pe deplin de libertatea castigata, uite ca ne-am integrat in NATO, in UE si contribuim cu varf si indesat in constructiile astea. Contextul actual ne este favorabil si chiar am putea fi printre marii castigatori ai tranzitiei care abia a inceput, si care va dura pret de cateva decenii, dar pentru asta e nevoie de viziune, consecventa si neaparat solidaritate. Avem nevoie să largim ceva mai mult baza de profesionisti, in toate domeniile, si sa ne asumam cu totul responsabilitatea pentru ce ni se intampla.
Ce iti doresti de la viata, asa cum este ea in prezent? Sunt la varsta la care stiu si care imi sunt limitele si ce am de făcut ca sa mi le depasesc. Imi doresc sa pot fi de folos la constructia unei societati mai responsabile, iar prin munca mea imi propun sa fiu o veriga… intre generatii, intre clase sociale, intre Est si Vest. Simt ca tot ce am trait pana acum m-a pregatit exact pentru un astfel de rol.
Citeste si: Liana Alexandru, de la pupitrul stirilor la carti pentru copii
