Vila Regala din Mamaia sau resedinta de vara a Regelui Ferdinand se intoarce in patromoniul statului roman dupa ce judecatorii au decis ca aceasta a fost privatizata ilegal si lasata in paragina si degradare de catre actualii proprietari.

Construita intre anii 1923 si 1926 de catre arhitectul italian Mario Stoppa, aceasta a fost ridicata la initiativa Reginei Maria care, in urma unei plimbari pe malul marii, a decis sa ridice o proprietate, pe atunci la marginea Constantei, aproape de statiunea Mamaia, unde sa se poata odihni in perioada verii.

Devenita mai intai Printesa a Romaniei in urma casatoriei din 29 decembrie 1892 cu Ferdinand, Principele Mostenitor al tronului Romaniei, iar mai apoi Regina din 1914, Majestatea Sa face dupa primul Razboi Mondial numeroase calatorii la mare si decide sa foloseasca pavilionul regal din portul constanta, numit “Cuibul”, un loc pitoresc construit pentru Regina Elisabeta.

Totusi Regina Maria isi dorea si o resedinta personala pe malul Marii Negre si decide sa construiasca o vila. Este cea de-a treia resedinta de acest fel din Constanta, pe langă cea oficială (sediul actual al Tribunalului) si Cuibul Reginei, din port.
Vila grandioasa cu mai multe corpuri nu a fost niciodata folosita in scopul in care a fost initial construit, pentru că Regina a descoperit, intre timp, minunatul Balchik, unde incepe in 1925 constructia sub coordonarea arhitecutului Emil Gunes… „M-am oprit deodata pe o limba de pamant langa mare, care a trezit in mine un fior cu totul deosebit: Sedeam jos, privind marea scanteietoare de lumina si ascultand jocul talazurilor impotriva malului. Faceam parte din loc si locul facea parte din mine“.

Totusi Regina Maria venea des la castelul din Mamaia pentru a urmari constructia lui. Profita de ocazie si mergea la galop pe atunci pe intinderile nesfarsite de nisip. „Foarte frumos descria Regina acele clipe minunate petrecute in Mamaia, cand vântul ii infoia vesmintele si ii mangaia parul. Totodata, descoperim o statiune aproape pustie, cu doar cateva vile si cu putina lume. Abia dupa anul 1935 Mamaia avea sa inceapa sa se dezvolte“, spune Doina Pauleanu, directorul Muzeului de Arta Constanta.

In pofida vistieriei sărace, grav afectată de Primul Razboi Mondial, proiectul de modernizare a litoralului se extinde şi pe plajele din Mamaia. Industriasi, aristocrati, arhitecti respectati si peisagisti faimosi se implică in diverse constructii si amenajari turistice, iar Administratia Constantei doneaza Casei Regale aproape 35 de mii de metri patrati in Mamaia, iar Regina Maria ridică pe acel loc… perla Coroanei, de la Marea Neagra!

Palatul avea o forma destul de neregulata, semanand mai mult cu o vila cu mai multe corpuri si era situat in mijlocul unui parc de aproape 35.000 metri patrati, inconjurat de o liziera. Constructia in sine, intinsa pe o suprafata de 1200 m patrati a fost ridicată in doi ani si jumatate.

Schitele de anteproiect si planurile palatului au fost executate de arhitectul Mario Stoppa care a semnat la 4 aprilie 1924 un contract cu generalul Paul Angelescu, prin care primea un onorariu de 4% din valoarea efectivă a lucrarilor, iar lucrarile de constructie au fost executate de antrepriza lui Carlo Actis, sub directa conducere si supraveghere a arhitectului Constantin D. Dobrescu, începand din 1 decembrie 1923 si finalizandu-se in vara anului 1926.

Materialele de construcție au fost furnizate de firme renumite in epoca: antrepriza Constantin Kirilescu (pentru piatra de fundatie), Societatea „Reconstrucția Dobrogeana” si fabricile Petculescu Ferdinand Koska &Co, fiind achiziționate prin licitatie.
Palatul a fost dotat cu toate cuceririle tehnicii din acea vreme: instalatie de aer conditionat cu ventilatoare – furnizate, ca si lustrele de firma „Siemens Schukert Werke”, incalzire centrala si electrica realizate de atelierul Ilie Popescu& Gh.Cretu.
Antreprenorul italian Antonio Moraldo s-a ocupat de terasele palatului, iar Carlo Actis a facut fantana, trotuarele si lacul din parc.
În vara anului 1927, Regina Maria decide sa lase vila regala din Mamaia, prevazuta cu amenajari moderne pentru acele vremuri (centrala termica, garderoba) in proprietatea noului Rege Mihai, pe atunci in varsta de numai sase ani, si a mamei sale, Printesa Elena de Grecia.
Decide totusi sa-si construiasca o casa simpla si mica la marginea terenului detinut de familia regala cu sase camere: un dormitor (cu baie si dressing), un salon de primire, o camera pentru Principesa Ileana, fiica cea mica a Reginei, alte doua odai pentru cameriste si un mic colt, acoperit, pentru activitati domestice.

„De jur imprejur este si o veranda mare, acoperita. Este mai aproape de tarm decat casa cea mare si are un zid scund in jurul micii gradini, astfel incat sa ma simt in largul meu”, scrie Regina Maria in vara anului 1928, cand a inceput sa locuiasca in noua ei locuinta.

Cele trei incaperi utilizate de Regina Maria si de fiica ei au fost aranjate cu grija si gust, cu picturi bune pe pereti cu multa sticlarie venetiana si portelanuri (de care Maria era indragostita), cu mobila traditionala englezeasca si cu lampi artistice. Incântată după ce a terminat cu totul de asezat, chiar in ziua dinaintea Sfintei Marii a anului 1928, Regina exclama: „Este o casuta perfecta, pe care am aranjat-o cu ceea ce consider eu a fi un gust desavarsit!”

La inaugurarea noii locuinţe au venit, impreuna la un ceai, dupa plaja, micutul Rege Mihai, printesa-mama Elena, Regina Sofia a Greciei si tanarul Philip, raposatul Duce de Edinburgh, sotul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

Piesa de rezistenţă a vilei regale era gradina, pavata cu piatra alba, cu spaţii pentru straturi de plante si arbuşti ornamentali, rezistenti la seceta si nisip (vegetatie aleasa pentru a rezista vicisitudinilor climatice dobrogene) o pergola pe o parte si vaze italiene mari, de teracotă, pretutindeni. De-a lungul zidurilor exterioare s-a plantat o bordură lată de iarba, iar în interior au fost plantate sute de petunii rosii.
Astfel, zidurile de piatra alba, tiglele si petuniile rosii si bordura verde de iarba constituiau pentru orice ochi un tablou cromatic de neuitat. Chiar si Regina Maria recunoaşte ca, privind-o dinspre plajă, „casa pare cazuta din cer pe un covor rosu aprins, iar mireasma este atat de puternica, incat strabate pana jos la tarrm si este cu noi cand ne scaldam in mare”.
Totusi casa regala nu a mai adapostit-o pe suverana decat in rare ocazii, Regina Maria hotarand sa se retraga la Balcic. Cladirea a facut mai degraba parte din proprietatea Reginei Elena, mama Regelui Mihai, acesta petrecandu-si aici o parte din verile copilariei.

Pe 2 decembrie 1927, dupa moartea Regelui Ferdinand, vila-palat, compus din subsol (16 camere, baie, spalatorie, cafegerie, garaj), parter (12 camere, bufet, garderoba, trei terase, opt bai) si mansarda ( cu sapte camere si baie) a fost donat de catre Regina Maria și patru din copiii sai (Nicolae, Ileana, Elisabeta și Marioara), Printesei Elena, mama Regelui Mihai. Noua proprietara a ordonat transformarea parcului regal, prin instalarea conductelor de apa, modificarea drumurilor si peluzelor. A instituit din 22 ianuarie 1928 un nou regulament, care stabilea atributiile precise ale fiecarui angajat.

“Viitorul Rege Mihai, in copilarie venea destul de des la Mamaia, pentru ca avea resedinta regala aici si se simtea foarte bine. Familia Regala, in general, s-a simtit foarte legata de mare. Mihai a copilarit aici si i s-a insuflat din partea familiei aceasta iubire pentru Constanta. Ca atare, a venit aici de mic copil, unde ii placea sa calareasca, la fel ca si Regina Maria. Trebuie sa ne gandim ce rare erau aici casele si hotelurile. Mihai a avut amintiri dintre cele mai calde, legate de mare, de familie si de orasul Constanta. Aici a invatat sa si iubeasca oamenii locului, pe care, de altfel, toti membrii Familiei Regale i-au iubit. Cand ieseau, mergeau cu foarte putina escorta, pentru ca erau iubiti de constanteni si nu aveau de ce sa se teama”, a declarat Doina Pauleanu.

Odată cu revenirea in tara dupa inlaturarea de la tron si fuga alaturi de Elena Lupescu, si apoi preluarea tronului de la fiul sau Mihai, in 1930, relatiile lui Carol cu Regina Elena s-au inrautatit, astfel incat ea a fost obligata in cele din urma sa paraseasca Romania si a renuntat si la palatul din Mamaia.

Regele Carol al II lea, care a folosit ca resedinta de vara, vila de la Mamaia, iar la 6 iunie 1932, din ordinul lui Carol al II lea, vila reginei a fost predata Flotilei de Hidroaviatie din Mamaia, Regina Maria ramanand la Balcic. Totusi Regina isi opreste 2780 m patrati din parc, unde dispune construirea unei moderne vile, „Vila Stirbey”, dotata cu ascensor francez, marca „G.Houplain Paris” de patru persoane cu centrala electrica proprie si o pompa centrifugala, ce alimenta turnul cu apa.
Baile Mamaia, cum se numeau in perioada interbelica, s-au dezvoltat abia dupa ce Regina Maria a hotarat ridicarea acetui mic palat. Pana in 1936, cand a fost construit primul hotel din Mamaia, Rex, in statiune nu existau decat cabane din lemn, iar statiunea era frecventata de oameni instariti, avand chiar autobuze decapotabile care ii transportau pe vilegiaturisti.

In anii ‘40 vila regala este condamnata apoi la o soarta tragica. In vara anului 1944, dupa ce Armata Rosie a ocupat România, Palatul Regal si casa Reginei au fost transformate in dormitoare pentru ofiterii sovietici, iar clădirile au fost devalizate si jefuite.

In 1948, imobilul a fost nationalizat sub regimul comunist, iar în 1990 a ajuns in subordinea companiei de stat SC Mamaia SA. Mai apoi, regimul comunist a decis ca in casa regala se poate deschide un restaurant cu muzică specifica. Au disparut, incă de pe atunci petuniile, iarba, vazele italiene, mobilierul si toate dotările. Salonul regal s-a transformat in sală de mese, dormitorul regal in bucatarie, iar camera principesei Ileana in depozit de alimente si bauturi. Curtea odinioara pavata ingenios cu piatra a fost acoperită cu ciment, iar pe el au fost puse mese din fier forjat. A fost retezat si minaretul, iar in anii 1990 vila regala in loc sa fie trecuta din nou in patrimoniul istoric a devenit barul „Orient”.

In 2003, SC Mamaia SA a vandut cladirea catre SC Light System SRL, la un pret mai mic decât valoarea reală. La fel s-a întamplat și cu terenul aferent Palatului, cu o suprafață de 1,5 hectare, care se afla in proprietatea Primariei Constanta si care a fost vândut un an mai târziu cu un preț de aproape 10 ori mai mic decât pretul zonei, tranzactiui care au avut loc fara instiintarea Ministerului Culturii sau a Directiei Judetene de Cultura Constanta, deci fara exercitarea dreptului de preemtiune al statului.
De atunci si pana acum, cladirea a intrat intr-un proces continuu de degradare. Mai intai, noul proprietar a inlocuit tamplaria cu termopane, fara sa tina cont de arhitectura constructiei si au fost montate aparate de aer conditionat, iar in 2012, in urma unui incendiu puternic, mai bine de jumătate din cladire a fost distrusa, iar ulterior curtea a fost transformata in teren de depozitare a deseurilor.

Referitor la alte cladiri istorice care au apartinut Casei Regale in zona Constantei una dintre acestea, care dateaza de la inceputul secolului trecut, reprezinta Palatul Regal, care se remarca printr-o arhitectura specifica, cu turnul decorativ amplasat pe axul central al cladirii. In momentul de fata, in clădirea aflata la intrarea in zona peninsulara, functionează Tribunalul Comercial, dar din pacate multe elemente de decor ale cladirii au disparut, in urma renovarilor la care a fost supusa.

O alta cladire istorică ce a aparținut Casei Regale este o vila construita la capatul Danei nr. 1 din Portul Constanta, de inginerul Anghel Saligny, inaugurata in 1911 si care avea să deservească Reginei Elisabeta ca loc de relaxare si de intalnire cu oaspeții, gazduindu-l chiar si pe Tarul Rusiei la invitația Regelui Carol I. Vila avea forma simpla, un fel de vapor: la parter se aflau camerele garzii, la etaj camerele Reginei si un salon pentru oaspeti.

Vila din port a fost… locul unde Regina Elisabeta şi-a scris cateva dintre operele publicate sub pseudonimul Carmen Silva. A fost… locul vizitat de familia imperială a Ţarului Nicolae al II-lea şi de multe alte capete încoronate ale Europei. In mod special insa, a fost casa cu blazon, din sufletul Reginei, pe terasa căreia admira marea, ore-n şir, savura ceaiul şi… saluta marinarii.

Reginei Elisabeta ii plăceau oamenii şi le ura „drum bun” sau „bine aţi venit”, după caz! Era o silueta obisnuită, in hainele ei lungi si albe. Şi era extrem de îndragita!

Deasupra etajului a fost amenajata o terasa, de unde Regina privea navele ce soseau in port. Dupa moartea Reginei Elisabeta, vila a fost abandonata.
Dupa moartea Regelui Carol I, coroana de otel a României ajunge la Ferdinand I. Noul rege împreună cu Regina Maria continuă modernizarea litoralului. Pasionata de literatura şi de mare, la fel ca Elisabeta, Maria adopta vila din port, o renovează după propria-i filosofie şi o denumeste… „Cuibul Reginei”. În anul 1927 însă, căsuţa a fost aproape distrusă de un incendiu, dar in anul 1928 vila a fost reconstruita, la ordinul Regiei Maria, insa diferit fata de constructia initiala.

In anii 1928-1929 a fost reconstruita cu materiale ignifuge, cu caramida si beton. Din nefericire, insa, nu a mai ramas decât acea porţiune: studioul modern, camera regelui, urmau baile, camera reginei si salonul de receptie, iar dupa venirea la putere a regimului comunist, vila a fost folosita ca depozit, iar o parte din ea a fost demolata. Reconstruita dupa 1990, fara sa mai aiba nimic in comun cu vila initiala, constructia a fost transformata in Muzeul Portului Constanta.
