Loredana Munteanu (fondatoarea Arta nu musca si @Wear.fior) stie ca nu haina il face pe om, dar pictata si personalizata poate spune o poveste despre cel ori cea care o poarta. Din acest motiv, s-a incapatanat sa aleaga un singur item: camasa masculina – cel mai simplu, sexy, versatil si increzator item vestimentar din garderoba oricui pentru a transmite dorurile si bucuriile oamenilor care le poarta!
Loredana, ai reinterpretat camasa, “cel mai simplu, sexy si versatil” item vestimentar din garderoba tuturor! Prin tusa ta, i-ai dat un FIOR creativ, cum ti-a “sclipit” ideea? Dupa perioada lockdown-ului, imi doream mult sa merg la mare, sa ma adun cumva. Intuitiv am simtit nevoia sa pictez si sa imi personalizez o camasa alba, simpla, masculina. Ador sa port camasa pe plaja.
In ultimii 10 ani, imi pictam oricum hainele personale sau le modificam, astfel incat sa le dau un suflu nou sau sa arate diferit.
Pe plaja am primit nenumărate complimente si prima ”comandă” a venit din partea unei prietene, apoi s-a dus vorba… multe fete voiau o camasa de plaja pictata “cu dorurile si bucuriile” lor, fara sa imi imaginez o clipa ca as putea castiga bani din acest lucru.
Este clar ca pentru tine pandemia a actionat ca un “imbold”, a fost acel moment de “criza” transformat intr-o oportunitate. Ai avut temeri cand ai demarat acest proiect? Am avut mari frustrari in perioada lockdown-ului, am simtit un blocaj in a crea ceva, care sa ajute intr-un fel sau altul. Urmaream cu bucurie si oftat deopotriva initiativele aparute, parca peste noapte… cateva dintre ele cu idei foarte bune, pe unele le-am susținut financiar. Imi aduc aminte ca ma iritau sutele de postări cu X carti citite, numar de ore de sport, Y cursuri si asa mai departe.
Nu am simtit sa compensez, faceam ce faceam si inainte, (poate ca am exagerat cu gatitul), deci rutina mea era aceeasi: exercitii, meditatie, citit, filme, scris, ascultat muzica, dansat prin casa si orele online pentru finalizarea masteratului ”Istoria Artei”, care m-au plictisit teribil.
Abia in vara m-am mobilizat si am simtit ca pot face ceva din vechea mea pasiune: sa transform pictatul pe haine intr-un soi de business. Nu am avut temeri, fiindcă nu era nimic de pierdut oricum, o investiție de doar 500-600 lei, poate o usoara jena de cum ar reactiona publicul, atunci cand am facut primele postari cu primele concepte pictate.
Multi designeri, creatori, oameni de arta au cochetat cu ideea pictarii hainelor, deci nu este o idee revolutionara, ci readuse in actualitate, in context. Cu ce te diferentiezi tu fata de alte proiecte asemanatoare? Multa vreme m-a bantuit intrebarea: ”Care e rostul meu in viata?” De la varsta de 22 ani, creez ceva din (mai) nimic, independent. Multe dintre ele mi-au ieșit foarte bine, zic eu, dar tot nu imi era clar si cred ca această neclaritate m-a tot impulsionat să fac lucruri, pentru mine, in primul rand. Am 33 ani acum, sunt mai relaxata, dar tot nu mi-e clar 100%.
M-am încapatanat sa aleg un singur item: camasa masculina care pentru mine, ramane cel mai simplu, sexy, versatil si încrezător item din garderoba oricui. Clar, nu haina face om, dar pictata si personalizată poate spune o poveste despre cel ori cea care o poarta.
Care a fost cea mai simpatica, ciudata, neasteptata cerere din partea unui client/client de a personaliza o camasa? O doamna a comandat o camasa, i-a placut foarte mult, a facut o serie de postari, iar dupa o saptamana un pretendent a comandat o camasa pentru ea: cu detalii ascunse prin care o invita la cina. Se pare ca flirtau de dinainte, dar nu indrăznise mai mult. A mizat ca eu stiam deja detaliile de livrare si putea să trimită un cadou cu care ea rezona deja si s-o surprinda astfel. Ce-i drept, a surprins-o, au iesit la cina cu camasa comandata de el si mi-au trimis foto de la restaurant.
Ai studiat la Barcelona, cum de a-i revenit in Bucuresti? Am urmat un semestru de ”Istoria Artei”, cu bursa de la UNARTE Bucuresti și am revenit cu 2 saptamani inainte de lockdown. Pe o parte, mă bucuram că am reusit sa termin cu bine semestrul in Barcelona si ca am petrecut cateva luni minunate, iar pe cealalta parte, era totul foarte incert. Nu imi e teama de incertitudine, fiindca cam asta e viata mea, dar panica oamenilor si tot ce urma sa se intample avea sa ne afecteze pe toti.
Cat de mult si-a lasat orasul lui Gaudi amprenta asupra personalitatii tale creatoare? Orasul e despre a capta lumina soarelui, atat pe fatadele cladirilor, in interior, cat si pe chipurile oamenilor. Se bucura din orice, orice e prilej pentru un pahar de vermouth, niste gustări, voie buna, plaja. Mi-a reamintit cat de important e sa te bucuri de ce ai, sa cauți lumina in toate sensurile, sa ajungi la miezul lucrurilor.
Inainte sa pleci la Barcelona derulai si alte proiecte culturale, de exemplu ai avut un proiect prin care zece tineri au scris o poem colectiv pe tema orasului pe un perete din Bucuresti si urma sa derulezi un proiect cu STB prin care 26 de vehicule urmau sa gazduiasca poezie romaneasca. Care este relatia ta cu orasul acum? Prin ONG-ul Arta nu musca, am derulat proiectul ”Tramvaiul Poeziei”, timp de o luna, prin intermediul caruia un tramvai obisnuit de pe linia 1 a devenit un vehicul cultural cu o biblioteca cu carti de poezie contemporana, lecturi live, un concurs de poezie pentru tineri între 18-25 ani, la finele caruia au creat cu ajutorul lui Iulian Tanase, un poem colectiv, iar toata activitatea s-a transformat intr-o carte la Editura Paralela 45 lansata la Targul Gaudeamus, iar ulterior proiectul a fost premiat la Gala AFCN pentru inovare.
Am redescoperit orașul, de când am ales sa circul si cu bicicleta, in urmă cu 7-8 ani, iar stilul meu de viață, tip ”slow cooking” ma ajuta sa vad si sa ma bucur mai mult de partile bune, de arhitectura cladirilor interbelice, de istoria anumitor zone/locuri, sa citesc in Cismigiu, sa cumpar lucruri cu sens sau să identific spatii care pot fi revitalizate si cultural. Este evident ca ceea ce aleg sa traiesc e o bulă, nu reflecta complet realitatea, ci sunt doar franturi sau scanteie dintr-un Bucuresti re-imaginat. Sunt multe hibe si probleme care mă intristeaza, dar pedalez mai departe!
Este evident ca ai facut arta, dar si business din cuvinte si culori, de unde atat curaj? Pentru ca m-am ferit sa am un job clasic, dupa primele studii, pentru ca nu mi-a fost clar ce voiam, ci mai mult ce nu voiam. De teama, am sapat mai mult pentru a-mi gasi busola interioara, iar toate proiectele au fost extensii ale personalitatii mele. De multe ori, am plusat fara o directie, plan sau bani pusi deoparte. Am ales sa am incredere ca se poate si altfel. Se poate!
Mi-a placut ideea ca tii un jurnal de vise, care este relatia ta cu somnul? Cea mai hidratanta crema de fata e somnul. Imi place si ritualul de dinainte de somn: citit, o scurta meditatie, rugaciune, sau exercitii de respiratie sau daca ma framanta ceva, imi repet in gând sa aflu indicii in vis.
Ador aștenuturile albe, sa fie intuneric in camera, liniste, sa adorm in tihna. Ma trezesc fara alarma, natural, deseori scriu in jurnalul meu de vise diverse detalii sau primele ganduri cu care m-am trezit fara sa le analizez. Oniricul ma fascineaza, fiindca am aflat diverse lucruri despre mine, am anticipat sau recitind paginile dupa o vreme, am realizat ca multe lucruri se repetau sau cum unele lucruri s-au intamplat deja. @wear.fior e un exemplu.
Ce iti da tie un FIOR? Linistea, senzualitatea, un program foarte flexibil si o siguranta financiara in timpuri deloc sigure.
CITESTE SI: Interviu cu designerul Irina Marinescu