Domeniul Manasia din Urziceni se dezvaluie publicului mai discret si mai rafinat ca niciodata si propune brunch-uri la conac si tururi ghidat ale domeniului. Fascinant prin noblete, domeniul isi revendica gloria de altadată prin crearea cadrului perfect pentru experiente sofisticate și memorabile, adaptate mediului social contemporan chiar si in timp de Pandemie!
Aflat timp de cateva decenii sub proprietatea I.A.S. Boranesti, respectiv I.A.S. Urziceni, timp in care saloanele au fost inscriptionate cu lozinci comuniste, conacul boieresc Manasia a fost readus la viata si reintrodus in circuitul public in urma cu cativa ani. Cu respect fata de bogata valoare istorica a locului, o echipă impresionanta de arhitecti si decoratori, alaturi de arhitectul sef Alexandra Chiliman Juvara si au dat un nou suflu acestei proprietati.
Lasat intr-o stare de degradare avansata, in 2006 a intrat in proprietatea privata a Ariadnei Löwendal Danila si sotului sau, restauratorul Dorin Danila, devenind dupa ample lucrări de consolidare si restaurare, un centru pentru experiente gastronomice, intalniri de afaceri, nunti si evenimente private ori dejunuri la conac, precum cel la care am participat in octomrie 2017, memorabil prin rafinamentul mancarii si frumusetea locului!
“Duminica va invitam sa profitati de temperaturile extrem agreabile ale lunii octombrie si sa porniti pe urmele aristocrateii de altadata, pentru o nouă escapada in afara orasului. Intreaga echipa Domeniul Manasia isi asuma respectarea cu strictete a setului de reguli obligatorii pentru desfasurarea activității in condiții de maxima siguranta, cu scopul minimiaării riscurilor de transmitere si răspândire COVID-19, in interiorul si in afara punctului de lucru. Din acest motiv, servirea preparatelor se va face pe terasa conacului, unde avem si incalzitoare”, spun reprezentantii Domeniului Manasia care, totodata ne invita si la un tur ghidat al conacului si al cramei subterane – ce releva informatii despre trecutul aristocratic al locului si personalitatile care l-au marcat, precum si detalii arhitecturale surprinzatoare – scoase la lumină in timpul procesului migalos de restaurare a acestui monument istoric clasa A.
Un monument unic de arhitectura pentru zona Urziceni, conacul a fost construit in stil eclectic cu elemente de arhitectură clasice si romantice. Ion Hagianoff, fost ministru de externe bulgar, refugiat din motive politice in Principatul Tarii Romanesti a cumparat domeniul Manasia de la descendenti Principelui Efrem Obrenovici, iar douazeci de ani mai tarziu, in 1899 a construit actualul conac, dupa planurile unui arhitect elvetian, amenajand si un vast parc, cu numeroase specii de arbori.
Povestea primei familii nobile Cantacuzino care a dat viata locului, incepe in anul 1650 si dureaza mai mult de 100 ani. Dupa acestă perioada, in anul 1775 mosia, pe atunci denumită Uluiti-Manasia, este cumparata si ingrijita de catre domnitorul Alexandru Voda Ipsilanti, o ruda apropiata a familiei Cantacuzino. In anul 1839 domnitorul Munteniei si Moldovei, incheie primul capitol al povestii, cand o vinde Principelui Efrem Obrenovici.
Un de-al doilea capitol a istorisirii prezinta perioada de administrare a locului de catre familia Obrenovici si controversata poveste de dragoste dintre domnitorul Alexandru Ioan Cuza si Maria Obrenovici, nora pricipelui Efrem. Familia Obrenovici in frunte cu principele Efrem, contribuie considerabil la dezvoltarea mosiei si construiesc in anul 1842 biserica „Inaltarea Domnului“, care rezista si acum.
Familia Obrenovici se mareste odată cu nunta lui Milos, fiul principelui, cu Maria, fiica lui Costin Catargiu din Iasi, in varstă de doar 20 ani. In anii ce urmeaza, Maria devine amanta domnitorului Alexandru Ioan Cuza si mama a doi copii impreuna cu acesta. Alexandru (Sasa) si Dimitrie, copii celor doi amanti vor fi adoptati de Doamna Elena Cuza. Cativa ani mai tarziu, în anul 1854 Maria ii dăruieste lui Milos primul sau mostenitor, pe Milan Obrenovici, care in anii ce urmeaza devine regele Serbiei. La doar doi ani dupa nasterea nepotului sau Milan, principele Efrem Obrenovici moare si este ingropat in locul pe care el l-a cladit, in naosul bisericii “Inaltarea Domnului”.
Mostenitorii lui Efrem Obrenovici dau nastere intrigii povestii satului Manasia, cand o vand fostului ministru de externe al Bulgariei, Ion Hagianoff care va locui aici impreuna cu sotia, frantuzoaica Marie-Claire Hagianoff si cu fiul lor, Nicolae. Familia Hagianoff ofera satului Manasia o perioada prospera in evolutia sa si pun pe harta Romaniei, un important obiectiv de patrimoniu, Domeniului Manasia. In cei 69 ani in satul Manasia, Ion Hagianoff si ulterior, fiul sau Nicolae, ridica in zona biserica parohiala, scoala sateasca, monumentul eroilor, caminul cultural, primaria, hanul si actualul conac.
Punctul culminant al povestii este determinat de constructia impresionantului conac, intre anii 1899 – 1900, in stil eclectic cu elemente de Art Nouveau, care ulterior va prelua numele „parintilor sai”, Hagianoff. La 14 ani dupa ridicarea conacului, Ion Hagianoff dezvolta fabrica de caramizi si intregeste domeniul cu crama construita integral din caramizile produse la fabrica familiei.
Dupa moartea lui Ion Hagianoff in 1919, fabrica trece in proprietatea fiului sau Nicolae, care o va administra singur pana in anul 19,3 cand se asociaza cu Ferdinand Koska, proprietarul unei fabrici similare din Bucuresti, astfel incat produsele fabricii din Manasia sa fie desfacute in depozitele din Bucuresti ale lui Koska. Fabrica de caramizi si tigle din Manasia se transforma în anul 1935 in societate pe actiuni sub denumirea Fabrica de Caramizi si Tigle Nicolae Hagianoff & Ferdinand Koska SA. Intre anii 1923 – 1937 satul Manasia este intregit prin constructia unei scoli, a primariei noi si a „Monumentului Eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial”, constructii ce sunt platite integral de catre familia Hagianoff.
Citeste si despre: Evadare offline de weekend in Satul Banului
Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, proprietaile familiei Hagianoff sunt confiscate abuziv de regimul comunist si urmeaza anii de declin ai proprietatii, timp in care familiile localnicilor au putut folosi domeniul pentru educatia si cresterea copiilor, in cadrul gradinitei amenajate in actualul conac Hagianoff. In anul 1945 fabrica isi schimba numele, devenind astfel Fabrica de Caramizi si Tigle din Urziceni SA, iar la trei ani dupa redenumire este nationalizata, fi iar productia este mutata. Cladirea fabricii vechi, ridicata de către familia Hagianoff isi inchide portile definitiv, iar caramizile produse la fabrica din Manasia vor fi mai tarziu utilizate in constructia Palatului Parlamentului. Fabrica de caramizi, cu o istorie de aproximativ 100 de ani este abandonata si ulterior demolata.
Citeste si despre: Un tur al conacelor uitate din Romania!
Acum, consolidat si restaurat, Domeniul gazduieşte lucari de arta romaneasca interbelica ce alcatuiesc Colectia Fundaţiei Löwendal, o cramă, un salon turcesc, mai multe sali de conferinta si saloane pentru dineuri. Domeniul Manasia se dezvaluie publicului mai discret si mai rafinat ca niciodata, cu scopul de a fi reintegrat in peisajul autohton cultural, economico-social, precum si in viata colectivitatilor locale din imprejurimi.
Ariadna Löwendal Danila, fiica actritei Irina Dall (Löwendal) si nepoata marelui artist George Löwendal cumpara domeniul si il restaureaza treptat cu ajutorul restauratorului Dorin Danila. Proprietarii creioneaza designul si decoreaza fiecare camera a conacului cu piese de mobilier si accesorii elegante, fiecare cu povestea sa, cumparate din cele mai bune magazine de antichitati din Romania si strainatate, total pentru a reda gloria si eleganta de odinioara. Astfeliîncepe un alt capitol al povestii.
Impresionante prin atentia desăvarsita acordata fiecarui detaliu, saloanele conacului, crama sau parcul sunt reinventate și adaptate contextului contemporan. Contrastul dintre detaliile arhitecturale sofisticate si echipamentele moderne high-tech ii conferă conacului un caracter eclectic rar intalnit in Romania.
Citeste si despre: Destinatii de toamna in Romania