Now Reading
Stefan Lungu despre “fuga” in bucatarie si singuratatea in minimul doi!

Stefan Lungu despre “fuga” in bucatarie si singuratatea in minimul doi!

Stefan Lungu este un visator cu polonicul in mana. Cand nu gateste, filmeaza, cand nu filmeaza creaza, cand nu creeaza viseaza! Dupa o cariera in televiziune, in controversata lume politica, Stefan s-a “retras in singuratea in doi” si bucataria sa plina de prieteni pentru a se retrage din cotidian si a se regasi!

Daca ii calci pragul te invita cu bratele deschise in casa sa luminoasa si primitoare. Apoi, invariabil iti gateste ceva! Asa este Stefan Lungu, un om cald, primitor si vesel care iti aminteste de acea proverbiala ospitalitate a romanilor. Gateste in fiecare zi, in special pentru prieteni caci bucataria este mai mult decat un spatiu ori un hobby, este un “modus vivendis”.

Nu se considera un bucatar, ci un vescnic indragostit de gastronomie ca mod de comunicare intre oameni. Cum spune Stefan, la masa faci afaceri, legi prietenii, faci brainstorming, inspiri si te lasi inspirat. Cum nu ma intereseaza politica, l-am provocat pe Stefan la o discutie despre bucataria romaneasca, reinventare si regasire, intr-o Romanie din ce in ce mai divizata! A rezultat un interviu “cu sare si piper”, iar pe alocuri cu… “vorbe de foc”!

“Suntem falsi. Suntem de mici invatati sa punem accent pe altceva. Sa fie altceva, dar nu realitatea! Ne mintim de mici. Apoi ne miram de ce am ajuns aici. Eu am trait in toate Romaniile. Am fost sarac, am fost printre bogati, am trait in opozitie, la putere, am gresit, am invatat sa ma reinventez, sa ma accept, sa plec capul, cand este cazul, nu cand spune legenda. Cred ca tot ce trebuie sa facem este sa ne acceptam, sa ne autoeducam, sa ne placa de noi insine la modul real, sa fim noi exemplu pentru cei mici, sa nu mintim, sa nu fim altfel! Traim in bule pentru ca asa a trebuit sa se intample. Trebuia sa fim divizati, sa fim prosti, sa ascultam si sa fim obedienti!”, spune Stefan Lungu.

Gatesti in fiecare zi, pentru prieteni, pentru cei care iti calca pragul casei. Pentru tine gatitul este un “modus vivendis”, relaxare, creativitate, meditatie, toate aceste lucruri la un loc ori niciunul? Gatitul este fuga mea de cotidian. Probabil este o frustrare din copilarie, dezvoltata in timp. Sunt in zodia sagetator, asa ca am casa mereu plina de prieteni. Urasc sa stau singur! In plus, la masa faci cele mai bune afaceri sau la masa descoperi omul ce iti calca pragul. Prefer “singuratatea” in minimum doi!

Cu alte cuvinte tu ai creat o “cultura de bucatarie”…  Poate ca suna ciudat, dar fiecare avem locul nostru in care ne retragem. Ca fuga a sufletului poti sa te indrepti catre extreme (alcool, jocuri de noroc, relatii amoroase), ca fuga a mintii poti sa folosesti baia, canapeaua sau bucataria, daca esti acasa. Eu prefer bucataria. Nu sunt Chef, nici nu aspir la acest statut. Este mult de munca sa ajungi Chef. Eu folosesc bucataria ca spatiu comun al oamenilor care intra in viata mea si fac asta de cand ma stiu. Cand am venit in Bucuresti stateam intr-o garsoniera, in Militari. Era mereu plina cu 10-15 oameni. Noroc ca nu era Covid-19 atunci ca nu puteam tine distanta regulamentara!

Ai lansat proiectul “Cooking in a Suit”, in care ai gatit deja alaturi de oameni publici (Florin Piersic Junior, Andreea Marin).  Care a fost cel mai surprinzator moment pe care l-ai trait alaturi de un invitat? Este greu sa ma mai surprinda ceva la vreun invitat pentru ca sunt toti prieteni. Nu am spus pana acum, dar nu voi face acest proiect la nesfarsit. Am invatat ca lucrurile “in editie limitata” sunt cele mai bune. Voi aduce in bucataria mea si in fata camerelor de luat vederi 50 de prieteni. Atat! Unii au raspuns prompt, unii se scuza, altii pur si simplu nu au timp. Important este ca la aceste experimente culinare sa vina cei care se regasesc. De exemplu, m-a surprins focul chef-ului Dragos Bercea, este “un mic obsedat de bucatarie” in cel mai frumos sens al cuvantului.

Recomanda-mi o reteta simpla si gustoasa pe care o poate gati orice “anti-gospodina”? Hai sa iti dezvalui un secret: mult timp am crezut ca gustul este in modul de preparare al unul personaj experimentat. Eu cred ca gustul sta in emotii. Avem expresia “Ca la mama acasa”, dar nu toate mamele gatesc. Si cu toate acestea ne regasim in expresia aceasta. De ce? Pentru ca este vorba de emotie! Eu am fost copilul unei mame eroine. Care chiar daca nu avea cu ce sa ne gateasca inventa ceva. Trebuie sa ai incredere in tine, sa pui pasiune si absolut orice iese!

Eu fac des o tigaie de legume. Pun orice legume am in frigider. Pun sos de rosii de la mama, calesc ceapa si arunc niste usturoi. Putin mai mult, ce arome ai prin sertare, eventual un pahar de apa, daca sosul, este prea gros, lamaie, miere…

Ai realizat un proiect “100 de retete de foc” despre care ai spius ca este mostenirea culturala pe care o lasi fiicei tale, Natalia. Ce mai urmeaza in aceasta directie a trasarii unei harti gastronomice a Romaniei? 100 de retete de foc este lacrima aceea care a marcat despartirea fizica definitiva de copilul meu (n.red.: Natalia, fiinca lui Stefan s-a mutat alaturi de mama sa in sudul Frantei). Am simtit ca fuge pamantul ca raman fara aer, ca pierd de data aceasta tot. Deveneam brusc un navetist, un om dependent de zbor sau de orice mijloc rutier. Am plecat sa fac acest proiect catre regasirea mea. Mi-a folosit enorm!

Am descoperit ceea ce stiam. Ca avem foarte putine retete romanesti, dar ca am romanizat toata bucataria balcanica. Numaram pe degete retetele cu adevarat romanesti. Ca harta avem 3 zone. Dobrogea cu lipovenii care gatesc ca la ei, Bucovina cu bucataria imprumutata de la austrieci, rusi, ucrainieni si Maramuresul cu bucataria lenta luata de la imperii. Sa fim seriosi, au ramas cativa urmasi ai stramosilor nostri. Atat. In rest, ne batem cu pumnul in piept. Daca vrem sa renastem trebuie sa invatam sa murim frumos. Sa ne recunoastem moartea si sa o luam de la ridicatul in doua picioare.

See Also

Ai calatorit anul trecut cu un print in zona rurala a Romaniei… Cum ai perceput aceasta experienta? Suntem inca in epoca de piatra. Am stiut sa dam cu var la usa, dar am uitat sa peticim cu chirpici odaia, suntem mandri de origini, de Ziua Romaniei, dar ii desconsideram si marginalizam pe cei de la tara, pe principiul… oricum nu conteaza. Zona rurala este salbatica… nu ca am facut noi ceva, asa a fost lasata din indolenta noastra!  

Care crezi ca este cea mai importanta mostenirea gastronomica/culturala, pe care Romania o poate lasa generatiilor viitoare (asta daca va mai exista gastronomie locala si nu ne globalizam definitiv)? Citeam astazi ca Bill Gates este foarte mandru de carnea artificiala. De cativa ani porcul trebuie sacrificat in conditii speciale… Eu cred ca este important ca orice demers de filmare a retetelor de acum, asa cum sunt ele, trebuie sa fie incurajat. O sa dispara! Sansele noastre sunt ZERO. Datinile le mai avem pe hartie, traditiile in pod, hainele de Ziua Iei.

Am filmat in comuna Fundul Moldovei o reteta de branza, reala. Omul era disperat. Am filmat pe ascuns. Nu mai este igienic sa se faca branza ca pe vremuri, acum este obligat sa porneasca o linie tehnologica… Noi am facut reteta ca pe vremuri, dar cetateanul este obligat sa inghita dumicatul facut in inox, nu in lemn. Degeaba este apoi tinut in plastic si pastrat in coaja de ceva… Gustul nu mai vine. Asa ca despre ce sanse vorbim?

Fiecare traieste intr-o alta Romanie, intr-un fel de bula personala, cum ai reuni toate aceste Romanii pentru a da o directie comuna societatii noastre, aflate usor in deriva?Suntem falsi. Suntem de mici invatati sa punem accent pe altceva. Sa fie altceva, dar nu realitatea! Ne mintim de mici. Apoi ne miram de ce am ajuns aici. Eu am trait in toate Romaniile. Am fost sarac, am fost printre bogati, am trait in opozitie, la putere, am gresit, am invatat sa ma reinventez, sa ma accept, sa plec capul, cand este cazul, nu cand spune legenda. Cred ca tot ce trebuie sa facem este sa ne acceptam, sa ne autoeducam, sa ne placa de noi insine la modul real, sa fim noi exemplu pentru cei mici, sa nu mintim, sa nu fim altfel! Traim in bule pentru ca asa a trebuit sa se intample. Trebuia sa fim divizati, sa fim prosti, sa ascultam si sa fim obedienti!

Pregatesti un proiect agroturistic in zona in care te-ai nascut (mai exact la Pietriceaua), ce ti-ai propus sa realizezi in viitor? Visez sa fac ce imi place. Nu am fondurile necesare asa ca am apelat la prieteni, la oameni care au posibilitati. Vreau sa dezvolt un complex care sa ofere experiente oamenilor. Sa poata sa locuiasca in niste camera de 5 stele, dar in mijlocul satului real romanesc. O sa fac acest proiect fix in locul in care am copilarit, avand in memorie fiecare secunda din cea mai frumoasa perioada a vietii mele. Ma gandesc ca sunt oameni care vor aprecia o experienta, nu doar o cazare!

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
0
In Love
1
Not Sure
0
Silly
0

© 2020 TheMooDBoard. ConceptFactory.ro all rights reserved

Scroll To Top